*Mathias*
- Strange mai tare.
- Dar tata .. cum ar trebui sa ma bat daca nu vad nimic?
- Nu ai nevoie sa vezi. Doar sa auzi.
Am atins-o usor pe umarul stang, apoi pe cel drept ea incercand sa se apere dar sfarsind intr-un amalgam de miscari in cerc. M-am pus in spatele ei si m-am prefacut ca o prind intr-o stransoare, apasand-o usor pe piept cu degetul.
- Moarta.
- Asta e o prostie. Nimeni nu poate asa ceva.
- In regula. Da-mi esarfa.
Becca si-a dezlegat materialul in cateva secunde, ochii sai stralucind in lumina soarelui. Mi l-a intins, dupa care m-am legat la randul meu suficient de strans incat sa nu vad nimic.
- Sa vedem ce poti.
S-a lasat liniste, auzind doar vantul care adia printre ramuri. Mici fosnete se apropiau din stanga mea. M-am ferit, auzind cum mica mea blondina a trecut prin fata. Stiam ca se va intoarce rapid, incercand sa ma loveasca, insa m-am ferit din nou, prinzand-o de brat. Am pus presiune pe el si am dat-o peste cap, auzind cand a facut contact cu iarba, tusind usor.
Mi-am scos esarfa, apoi i-am intins mana si am ajutat-o sa se ridice.
- Ai vazut? Gandeste-i tu urmatoare miscare, nu il lasa pe adversar.
- Poate eu voiam sa fac asta!
A incercat sa ma loveasca in stomac insa i-am prins bratul. Nu a stat pe ganduri atacand cu celalalt, fiind prinsa la fel de usor. A ridicat piciorul in speranta ca ma va prinde insa m-am aparat. Din nou pumnul ei a ricosat spre fata mea dar l-am oprit si am impins-o, Becca cazand din nou pe spate. Si toate astea in mai putin de cinci secunde.
- Cum faci asta?
- Automat daca nu ti-a iesit cu stanga, incerci cu dreapta. Si e complet gresit. De asemenea, degeaba incerci cu piciorul cand bratele sunt imobilizate. Si un soarece ar gandi asa.
- Inteleg..
- Sa incercam din nou, dulceata.
- Tata .. unde a disparut mama?
- Mama ta trece printr-o criza adolescentina iubito. Sunt sigura ca pana diseara va fi acasa.
Rebecca a ridicat din umeri iar eu mi-am legat esarfa din nou.
- Sa vedem ce poti.
Am asteptat iar zgomotele s-au auzit din fata mea data asta. Stiam ca va incerca sa loveasca cu pumnul si am reusit sa ma apar la timp. A dat si cu celalalt dar am prins-o ca prima data, dezamagit ca nu a inteles nimic. Sau asa credeam eu ..
S-a lasat brusc cu toata greutatea pe spate, alunecand printre picioarele mele si lovind cu forta in spatele genunchiului. Credeam ca va lovi cu pumnul, dar din nou piciorul ei m-a lovit in spate din plin, punandu-ma la pamant total. Am simtit talpa ei pe gatul meu apoi .. totul s-a incheiat.
- Mort.
Am zambit si mi-am scos materialul, apoi am ridicat-o in brate.
- Cine e cea mai frumoasa politista din lume?
- Normal ca eu, mai ai indoieli? raspunde chicotind usor.
- Mergem in spate? La obstacole?
*Rebecca*
Am ajuns in spatele casei unde tata a construit un loc special pentru antrenamente. Era ca o sala de forta in aer liber, dar mult mai dotata si complicata.
- Ai doua minute.
M-am intors spre el uimita si confuza in acelasi timp.
- Asta e imposibil.
- Chiar vrei sa vezi ca nu e?
- Nu ma poti compara. Esti mai puternic, mai atletic, mai rapid..
- Te mai intreb odata. Politist sau printesa?
Am expirat nervoasa si m-am intors cu spatele la el.
- Porneste cronometrul.
- Start!
Am inceput sa alerg si mi se parea atat de departe pana la funia din fata, incat am obosit imediat. Am fortat simtind cum talpile imi iau foc.
- Misca Rebecca!
Mi-am fortat limitele simtind ca sap in pamant la cat de repede alergam. Am ajuns in fata franghiei si am sarit pe ea. Mi-am incrucisat picioarele si am inceput sa ma ridic, simtind ace in palme la scurt timp.
- Mai ai cateva secunde!
Mi-am tras greutatea cu toata forta, simtind deja ranile care mi se formasera in palme. M-am balansat si am sarit in varful copacului, apoi inca de doua ori pana am ajuns la sol. Am luat-o iar la fuga, ajungand intr-o secunda langa tatal meu. Genunchii imi tremurau atat de tare incat am crezut ca ma voi prabusi si simteam ca nu mai pot respira.
- M-ai dezamagit.
Mi-am ridicat rusinata privirea spre tatal meu. M-a privit superior, apoi mi-a intins cronometrul.
1.25
Am facut ochii mari si un zambet mi-a aparut fara sa vreau.
- Dar .. mi-ai spus ca mai am doar cateva secunde!
- Trebuia sa te motivez cumva.
Am scos limba la el si mi-am incrucisat bratele la piept.
- Ajunge pe azi iubito.
Am dat din cap afirmativ, apoi am intrat in casa, fiind tare nerabdatoare dupa un dus.
*Mathias*
Biletul era inca pe masa. L-am ridicat si l-am recitit. Nu spunea multe .. doar ca asteapta sa se calmeze apele si oricum pe ea nu o asculta nimeni. Asa ca si-a luat liber. Nu o intelegeam deloc .. parca ar avea 12 ani.
L-am mototolit si l-am aruncat in cos, dupa care am pus mana pe telefon. M-am gandit de cateva ori inainte, dar pana la urma am apelat-o .. si avea telefonul inchis.
- Buna Zoey .. nu stiu ce se petrece sau .. vino acasa. Ce naiba? Ti s-a prajit creierul din nou? Am eu bec de schimb. Vino acasa, nu mai esti o adolescenta razgaiata. Ai familie!
Am inchis si mi-am pus mobilul in buzunar insa la scurt timp a inceput sa sune. M-am grabit sa raspund, insa am vazut ca nu era nimeni altul decat Chris.
- Unde e?
- Buna intrebare. Nu crezi ca ti-as fi spus?
- Blake, nu o pot gasi prin GPS, are telefonul inchis si nu e urma sa isi fi folosit cardul. De fapt, nimeni nu a vazut-o la vreun magazin! Ceva nu e bine..
- Se prosteste.
- Gaseste-o.
- Nici gand! Sa-mi scoata ochii dupa? Sa-i fie invatatura de minte.
- Oh, minunat. Cine era adolescentul intre voi doi? E sotia ta.
- Sa isi aminteasca si ea asta data viitoare cand lasa un mizerabil sa imi pocneasca fata perfecta!
- Esti singurul care poate face asta.
- Scuza-ma? Nu eu sunt seful politiei.
- Tu o cunosti mai bine ca oricine. Stii asta.
Am oftat nervos, gandindu-ma la cateva posibilitati unde ar putea sa fie dupa care am raspuns sec.
- Bine. Incerc. Dar tot eu sunt seful in relatie.
I-am auzit rasul ingrosat pe cealalta linie, dupa care mi-a inchis. Mi-am dat ochii peste cap, iar dupa cateva minute mi-am luat cheile de la masina, coborand la garaj.
- Merg si eu.
M-am intors cu o tresarire unde am dat cu privirea de Rebecca. Statea in tocul usii, imbracata lejer si cu parul prins ca si cum stia mai inainte ca mine.
- Ce faci aici ? Ora ta de culcare a trecut de mult.
- Chiar mai tii cont de chestiile astea? spune si deschide portiera apoi ocupa locul din dreapta.
Am dat din umeri fara sa mai pornesc o argumentare cu ea, si am plecat. Pe drum a fost liniste deplina, fara sa ma priveasca sau sa puna intrebari.
Am fost la Julian, am intrebat la magazinele ei preferate, la locurile ei preferate, la scoala de corectie chiar si la parintii ei la cimitir. Nici urma de blonda. Si totusi politia spune ca nu a parasit tara. Se ascundea sub nasul nostru, si o facea bine de tot.
- Tata, va fi bine?
- Sigur ca da iubito. Se prosteste si ea ..
Am facut o grimasa privind pe geam. Incepeam sa nu ma mai cred nici eu..
Buna! Deci, capitolul asta .. dupa ce ca e tarziu in noapte a venit asa ca.. o piatra in cap. Ca o improvizatie. De asta nu are actiune in el, sa stiti. :)) Mie mi s-a parut simpatic. Deci.Cineva ingrijorat pentru eroina noastra? :>