- Calciul din corp este sub media la care ar trebui sa fie normal, iar analizele arata ca nu a mai mancat de cateva zile ceva consistent. Plus ca are un nivel de oboseala neimaginat.
Auzeam o voce groasa insa nu imi puteam departa pleoapele. Ma simteam atat de slabita si imi era atat de somn incat nu imi simteam corpul.
- Multumesc, domnule doctor.
Vocea sotului meu mi-a facut pielea de gaina si acum imi era si mai teama sa deschid pleoapele, din cauza diagnosticului de mai devreme. Mathias sigur era extrem de furios pe mine.
- Va recomand sa o tineti sub supraveghere. Avem nevoie de ea in oras.
Vocile s-au indepartat si am constatat ca s-a dus sa il conduca pana la iesire, gandindu-ma ca pot dormi din nou pentru inca cateva ore. Am simtit cand cineva mi-a atins mana, oferindu-mi o caldura uriasa ce m-a facut sa deschid ochii in final.
- Mami?
Luca statea pe marginea patului, privindu-ma cu o ingrijorare uriasa. Si-a pus palma peste fruntea mea, verificand daca am febra asa cum l-am invatat si si-a retras-o la fel de repede.
- Frigi .. ma duc sa-l chem pe tata!
- Nu!
Strigatul meu a iesit mult mai incet si mai gatuit de cat ma asteptam, iar mana mea l-a tras inapoi inainte sa apuce sa se ridice.
- Mami o sa fie bine. Unde e Rebecca?
- E cu James in oras, a spus ca intarzie.
Am facut un nou efort sa ma ridic pe perna, desi mi-au scapat cateva grimase de durere pe care speram ca Luca sa nu le fi vazut.
- Mi-e frica.
Ochii mi s-au abatut asupra lui si am putut vedea ceva nou pe chipul lui. Era o teama atat de adanca si dureroasa incat ii stagna lacrimile in spatele pupilelor.
- E doar o raceala dragule. Cu un ceai si iubirea lui tati, o sa fiu inapoi pana maine.
- Daca tu patesti ceva, nu stiu ce s-ar intampla.
- Nu se intampla nimic, am trecut prin altele si mai rele. Te rog, nu te mai gandi la asta.
I-am observat silueta lui Mathias in tocul usii. Statea cu mainile incrucisate la piept facandu-le sa para si mai mari decat erau si privea spre noi cu un zambet calduros si trist in acelasi timp.
- Ce-ar fi sa mergi pana la bucatarie si sa ii spui Selenei sa imi faca un ceai cu miere?
- Vin in cateva secunde!
A sarit cat ai clipi de pe pat si a fugit pana la usa, apoi si-a amintit ceva si s-a intors brusc. A alergat inapoi pana la mine si m-a pupat apasat pe obraz, dupa care a iesit cu viteza pe langa tatal sau.
Brunetul s-a apropiat nesigur, apoi s-a asezat in locul micului saten de mai devreme. A expirat zgomotos si si-a privit palmele, in cautare de cuvinte. Imi dadeam seama cat de furios era si ca ar fi vrut sa ma certe insa era de asemenea ingrijorat ,sentimentul de iubire scaldandu-i chipul.
- Spune ceva ..
Acei ochi de un negru perfect s-au abatut asupra mea si m-au fixat asa secunde la rand. S-a aplecat asupra mea fara sa intrerupa privirea si mi-a dat o suvita dupa ureche dupa care m-a sarutat cu grija, adancind cat de mult i-am permis.
Dupa ce l-a intrerupt, si-a lasat capul pe pieptul meu si m-a infasurat cu bratul stang.
- Te iubesc asa mult.
Sleita de puteri doar am zambit stiind ca simte si fara sa ma vada, apoi am adormit in timp ce mana mea se juca in parul lui.
*Un sunet infundat se auzea si chiar daca am incercat sa-l ignor a continuat pana m-am hotarat sa ma trezesc. Telefonul vibra pe noptiera de langa pat. M-am grabit sa-l iau apoi am raspuns cu o voce la fel de ragusita.
- Politist Blake?
- Eu sunt.
- Aici e o urgenta. Locuiesc pe Bondstreet numarul 2, vizavi de mall.
- Ce s-a intamplat?
- Sotia mea a fost ucisa.
Am oftat adanc si mi-am dat patura jos de pe mine, ridicandu-ma la marginea patului.
- Ajung cat de repede pot.
M-am privit in oglinda si aratam deplorabil. Cearcanele imi inconjurau ochii iar tenul meu era fara culoare. Simteam un gol imens in stomac iar picioarele mele erau ca de gelatina. M-am imbracat cat de lejer am putut si mi-am prins parul.
Am coborat la parter si spre norocul meu nu era nimeni. Am privit ceasul ce indica ora trei dimineata, si abia acum realizasem ca mi-am vazut brunetul in treacat in camera Beccai, dormind cu ea pe piept. Am luat cheile de la masina dar le-am pus inapoi gandindu-ma ca o sa fac zgomot si ca in starea asta nici nu pot conduce.
Am iesit cu gandul ca o sa sun la un taxi putin mai incolo pe strada, pentru a nu parca in fata casei mele. Cu pasi marunti am inceput sa merg sub cerul de un albastru combinat cu negru, pana am oprit la doua strazi departare.
Mi-am scos mobilul dar cand am vrut sa formez numarul, m-au luat mai multe frisoane ce m-au obligat sa ma asez pe banca din apropiere. Mi-am lasat capul in palme si fara sa ma pot abtine am inceput sa plang.
- Ce naiba se petrece cu mine?
- Zoey?
Am ridicat privirea, nepasatoare de data asta la auzul vocii. Nici nu imi pasa ce cauta acolo la ora asta, sau cum de s-a intamplat sa ne intalnim.
Julian arata impecabil ca intotdeauna. Parul lui era ravasit dar intr-un mod ingrijit si imbracamintea semana cu a unui pusti in primii ani de adolescenta. Purta un tricou de un alb imaculat ce iesea neglijent pe sub un pulover negru de casmir si o pereche de jeansi ce cadeau perfect pe el. Daca nu avea barba scurta ce ii oferea un aer mai matur, putea pacali pe multi in privinta anilor.
- Daca vrei sa ma omori, e momentul potrivit. Niciodata nu m-am simtit mai rau ca acum. M-a luat naiba de tot .. spun nervoasa tragandu-mi nasul din cand in cand.
Si-a intins brusc palma catre mine, dar nu m-a ranit. A intrs-o spre exterior si a lipit-o de obrazul meu, facand ochii mari.
- Arzi pur si simplu. Trebuie sa mergi la spital.
- Nu merg .. sunt bine, sau o sa fiu. Lasa-ma cu prostiile astea.
- O sa mergi chiar daca trebuie sa te iau pe sus.
- Ce naiba e cu tine? Apari din morti si incepi sa te porti ca zana magica din Cenusareasa! Ce mai urmaresti si de data asta?
- Sa fac ce a facut fratele meu. Chiar daca imi va lua toata viata.
- Esti nebun daca tu chiar crezi ca o sa poti repara ce ai cauzat pana acum.
- Macar pot incerca. Nu iti cer sa sa ne purtam ca cei mai buni prieteni, iti cer doar iertare. E singurul lucru pe care vreau sa-l aud vreodata de la tine. Ca m-ai iertat.
- Cred ca imi pierd mintile total de la febra..
- Zoey, de asta m-am intors. Nu o sa-ti mai fac rau de acum.
In stomacul meu gol de mai devrme s-a format o bila uriasa si inainte sa-l pot avertiza mi-am indoit spatele si am scos din mine si ultimele bucatele de mancare, foarte aproape de adidasii lui Julian. Desi i-am ratat, tot s-au stropit putin ceea ce m-a facut sa rad fara sa vreau.
- Cred ca meritam asta..
- Trebuie sa merg acasa, spun imediat ce ii tastez unchiului meu un mesaj sa gaseasca un inlocuitor pentru cazul din dimineata asta.
- Te duc eu.
- Ma descurc!
M-am ridicat insa in urmatorul moment picioarele m-au taiat si as fi facut contact cu asfaltul daca J nu ma prindea de talie. M-a ridicat pe brate insa nu mai aveam puterea sa ma impotrivesc. M-a carat pana in fata usii fara sa scoata vreun cuvant, in timp ce eu l-am privit pe ascuns.
Ceva nu era bine. Un om nu se poate schimba atat de brusc .. si el e inca un criminal. S-a luat de familia mea, m-a drogat .. era sa ma omoare de atatea ori si acum cauta iertare? Ceva scartaia si nu stiam unde. Nu trebuie sa ma las pacalita de el.
M-a lasat jos incet fiind sigur ca pot sta pe propriile picioare, apoi a facut un pas inapoi luand distanta.
- Multumesc. Dar asta nu schimba nimic, sa stii !
- Stiu. Noapte buna, Zoey.
S-a intors pe calcaie si a disparut in intunericul diminetii, lasandu-ma acolo privind in gol dupa el. Intr-un final m-am hotarat sa intru si eu in casa dar cand am apasat pe clanta, usa s-a deschis singura.
- Te implor spune-mi ca am un cosmar si tu nu esti la patru dimineata pe afara, cu febra de 38 si vorbind cu .. ala era Julian?
Mi-am ridicat umerii ca un copil nevinovat si am inceput sa ma balansez pe calcaie, afisand o expresie de teama, fiind prinsa asupra faptului de sotul meu. Ce si cum ar trebui sa-i explic acum?
Buna! Ce mai faceti? Stiu ca ati fost nerabdatori, dar abia astazi am trecut de prima proba si mi-a ramas putin timp. Capitolul nu e deloc la asteptarile mele dar parca sunt intr-o oboseala continua si asta imi ia si din energia scrisului .. eu sper ca v-a placut macar cate o faza pe aici pe acolo. Mai jos aveti o poza cu Julian, exact asa cum l-a intalnit Zo in capitolul asta. Va imbratisez si daca aveti nelamuriri, stiti unde ma gasiti. ❤❤❤❤❤