- Ti-am spus! Ti-am spus si nu mai crezut, m-ai facut nebuna!
- Ce mi-ai spus, Zoey? Mi-ai spus ca l-ai omorat!
- Asa am si facut.
- Atunci cel de ieri era fratele lui geaman, care s-a gandit sa isi ia o slujba exact in orasul nostru, si iti mai cunoaste si numele, nu-i asa?
- Termina cu ironia!
S-au auzit pasi pe scari iar vocile noastre au scazut in volum pana ne-am oprit de tot. Am privit spre trepte iar de dupa perete a rasarit Luca cu o expresie fortata pe chip.
- Mama, nu pot sa dorm ..
- Sa mergem, spun si il iau de mana dupa ce ii arunc o ultima privire lui Mathias.
Am urcat pana la camera lui unde lampa cu efecte arunca diferite forme colorate pe pereti. Satenul s-a bagat sub patura si s-a intors pe o parte, privindu-ma.
- Tu si tata va certati?
- Se mai intampla uneori la oamenii mari.
- E din cauza aparitiei lui Julian?
- Nu neaparat ..
- Ce este mama? Ceva te macina extrem de rau si mi-ar placea sa te ascult daca ai vrea sa-mi spui.
Mi-am relaxat palma deasupra capului sau, mangaindu-l pe par, apoi am expirat zgomotos.
- Niciodata nu m-am gandit la copii. Rebecca a venit ca un val urias .. un val te loveste si e rau in prima parte pentru ca inghiti foarte multa apa si te scufunda, dar dupa, cand te ridici la suprafata si totul revine la normal, cauti din nou distractia. Acel sentiment.
- Nu inteleg..
- Nu m-am gandit niciodata la copii. Apoi ai aparut si tu .. Stii care a fost primul meu gand?
- Sa ma abandonezi ?
- Sa te protejez .. sa va protejez. Mereu am vrut ce-i mai bun pentru voi. De asta va cumpar totul, de asta incerc sa stau cat mai mult cu voi, incerc sa nu va lipseasca nimic. Si totusi, ceva imi scapa printre degete.
- Siguranta?
- Exact puiule. Nu stiu cum sa mai fac .. vreau sa aveti o copilarie normala, nu sa va tin inchisi. V-am luat garzi care stau dupa voi non-stop insa slujba mea e nenorocita, iar voi sunteti slabiciunile mele.
- Imi pare rau. Vreau sa cresc mare si sa fiu ca tine .. sa vina randul meu sa te apar si tu doar sa te odihnesti in sfarsit, mama.
Imi simteam proprii ochi cum sclipeau de lacrimi. In lipsa cuvintelor doar l-am imbratisat foarte strans, dupa care l-am pupat pe frunte lung.
- Orice se va intampla, eu mereu voi fi aici. Nimic nu ma doboara daca va stiu pe voi bine.
- Te iubesc.
- Eu si mai mult, pustiule. Noapte buna!
Am coborat inapoi la parter si am deschis usor usa de la camera mea. Pe jumatate din pat, Mathias dormea la bustul gol cu fata in sus. Nu era nevoie sa ma apropii, pentru ca ii stiam trasaturile pe de rost. Bratele uriase care m-au protejat mereu, parul brunet care m-a inebunit din prima clipa si genele lui neobisnuit de lungi.
Nu m-am vazut frumoasa niciodata, insa in legatura cu sotul meu pot spune ca am luat o decizie perfecta. Are tot ce mi-as fi putut dori vreodata din partea unui barbat.
Am inchis usa la camera, si m-am retras in bucatarie cu un suc de portocale, fataind canalele in incercarea de a gasi ceva rezonabil. Doua batai in usa m-au facut sa tresar si sa ma incrunt confuza. Mi-am privit ceasul de la mana ce indica cateva minute dupa ora doua apoi am pus paharul pe bar scotand un pocnet destul de tare din cauza linistii asternute in casa.
M-am ridicat cu gandul sa nu bata din nou, pentru a nu trezi pe nimeni. Oricine ar fi fost, ma bucur ca nu a folosit soneria. Am descuiat usa si am apasat clanta, insa o forta aproape ca m-a doborat. Am privit spre picioarele mele care erau inconjurate de doua brate si imediat ce mi-am dat seama cine e, am facut ochii mari si am ridicat-o in brate.
- Buna Zoey.
Sangele mi-a inghetat in vene cand am auzit vocea groasa si puternica ce tocmai m-a salutat. L-am privit fix in ochi si pentru cateva secunde am uitat sa respir.
- Ce cauti aici?
- Am gasit-o pe strada ..
Am privit-o pe Becca, care era extrem de speriata.
- Am urmarit masina cu inghetata si m-am ratacit.
- Ti-a facut ceva?
Micuta blonda a dat negativ din cap si s-a prins de gatul meu.
- Iubito, spune-mi. Are ceva de-a face? Ti-a intins vreo cursa, te-a obligat cu ceva?
- Nu .. doar m-a adus acasa. M-am speriat tare cand l-am vazut.
- Sa stii ca m-a durut, spune senin privind spre bratul lui plin de zgarieturi si muscaturi.. cred.
Ceva nu se lega in situatia asta, si nu stiam ce insa eram atat de obosita incat am lasat-o balta. Am mormait un multumesc apoi am inchis usa fara sa mai astept alt raspuns si am incuiat-o.
Am culcat-o pe Rebecca, ceea ce mi-a luat destul de mult avand in vedere ca a trebuit sa o linistesc, apoi m-am retras in camera mea. Se auzea un sunet infundat si nu stiam ce se petrece pana am vazut luminita de pe noptiera. Mi-am luat repede mobilul si am iesit inainte sa-l trezesc pe Mathias.
- Politist Blake.
- Alo? Am nevoie de ajutorul dumneavoastra imediat. Numele meu este Jorge Ronald si ma aflu la clubul 21.
- Va rog sa descrieti care este problema.
- Sotia mea este moarta.
- Ajung in cateva minute. Nu plecati si nu atingeti nimic!
M-am strecurat in camera si m-am imbracat intr-un trening gri, apoi mi-am prins parul. Urasc uniformele, daca la asta va ganditi. L-am sarutat scurt pe Mathias fara sa-l trezesc, apoi am plecat.
Am condus destul de repede spre club, incalcand si legea de cateva ori. Intr-un final am ajuns si cand am intrat mai erau foarte putini oameni.
- Zoey Blake?
M-am intors spre un baiat inalt, cu ochii verzi si un zambet trist. Am dat afirmativ din cap si el a intins mana spre mine.
- Jorge Ronald. Va rog sa ma urmati la etaj.
Am urcat scarile care erau destul de multe, cotind apoi pe un hol ingust dar cu stil. Am mers mai mult de jumatate, dupa care a deschis brusc o usa din stanga.
Pe mijlocul patului era intinsa o femeie, dezbracata pana la lenjerie intima si plina de sange. Nu avea mai multe lovituri, ba din contra. Cauza mortii se putea vedea destul de usor din exterior. Avea gatul taiat. M-am apropiat si am mijit ochii cand am vazut ceva lipit de fesa ei stanga. Era un biletel.
"M-am distrat"
In regula, asta cu siguranta unul din cel mai terifiant caz cu care am avut de-a face pana acum, avand in vedere ca aceiasi problema s-a semnalizat si ieri, doar ca nu a fost preluat de mine. Acelasi biletel, acelasi fel de a muri si tot femeie .. ceva se intampla aici.
Am chemat specialistii, insa dupa aproape doua ore, cand i-am intrebat despre detalii, doar au ridicat simplu din umeri.
- Nimic. Nu am gasit nimic. Fara urme, fara amprente si fara arma crimei. Oricine ar face asta, nu este pentru prima oara. Stie exact ce face.
A expirat nervoasa, apoi m-am retras la masina si am plecat acasa. Abia mai stateam de oboseala. Am ajuns exact cand afara se lumina, si copii mei s-au trezit pentru scoala.
- Tu o sa ne duci astazi? tipa Rebecca cand ma vede.
- Am spus ca o sa fac asta cand am timp, deci da!
- Da! spune invingatoare si ridica lingura din bol, stropind cu lapte.
- Acum termini mic dejunul, iubito!
- Cam devreme astazi, Zoey.
Am privit in dreptul tocului, unde sotul meu statea sprijinit si somnoros. Si-a tarait picioarele pana la frigider, stationand acolo si cautand ceva.
- Acelasi lucru si despre tine, raspund rapid incercand sa schimb subiectul.
- Eu am adormit devreme aseara.
- Da-mi mie, inca mai am timp pana termina copii de mancat, continui si ii iau baconul din mana.
M-am rotit pe calcaie si cand am ajuns cu fata spre aragaz, totul s-a incetosat. M-am prins la fix de masa, scapand tot ce aveam in mana.
- Iubito, ce e?
Il auzeam pe Mathias cum ma striga tot mai departe si am simtit ca ma sustinea de cot, insa nu puteam spune nimic, iar la scurt timp negrul m-a acaparat.
Buna! Ce mai faceti? :o3 Bai, am vrut sa postez la 3 dimineata, era gata, dar site-ul a picat si nu s-a salvat asa ca v-am pus astazi capitolul nou. Multumesc ca ati citit si sper ca v-a placut, nu e asa piperat :/ M-am hotarat sa particip la Wattys 2016, macar de incercare, nu am de unde sa stiu. Cam atat dragilor, va imbratisez cu drag ♥♥♥♥