Am tresarit. Totul in jurul meu era invaluit in bezna. Am mijit ochii cand privirea mea a facut contact cu nuanta de albastru rece a cerului. Am privit ceasul de pe noptiera ce indica ora cinci dimineata. Am pus mana pe Rebecca, dar nu era fierbinte. Dormea linistita. Probabil ca totul a fost de la oboseala si trebuie sa ma calmez. Fara un strop de somn, m-am ridicat si m-am imbracat. M-am apropiat de patul baietilor si am zambit subtil cand am vazut toata patura trasa pe partea lui Luca. Am luat-o usor de un capat si i-am invelit bratele puternice si tatuate al lui Mathias. Acele brate care mereu m-au salvat.
Am iesit pe varfuri, cu grija sa nu ii trezesc. M-am indreptat spre birou, sperand sa gasesc ceva de lucru la ora asta. Am descuiat si m-am asezat pe scaunul urias, in lumina palida. Mi-am tras cateva dosare pe brate, probabil lasate de ieri de secretara.
Pe un plic galben, scria adresa de la alta institutie de politie, ajuns in noapte, ceea ce inseamna ca Alexandra a stat pana foarte tarziu. M-am incruntat usor si l-am deschis. Inauntru era o simpla srisoare, asa ca am daspaturit-o repede.
" Doamna Blake, aveti aici rezultatele cerute pentru probele de ieri. Amprentele de pe trandafiri coincid lui Richard Connor. Necasatorit, 41 de ani, politist in serviciile secrete de aproape zece ani. Speram ca v-am fost de ajutor. L.A.P.D."
Mai era inca ceva in plic asa ca m-am grabit sa-l scot. Era o imagine, exact portretul omului pe care il vazusem la cimitir. El era. Identificare corecta. M-am ridicat, apeland un numar si incercand sa incui usa in acelasi timp.
- Buna dimineata. Zoey Blake aici. As dori localizarea unui barbat pe nume Richard Connor.
Am asteptat raspunsul catevva secunde, si intr-un final l-am primit.
- La hotelul din centru?
Din nou, a trecut putin timp pana la urmatorul raspuns, ce consta in numarul camerei si etajul.
- Va multumesc!
Am inchis si am luat masina. Am privit ceasul si abia au trecut 30 de minute. Am iesit fara sa dau vreo explicatie incotro, si am condus relaxata pana la hotel. Am platit parcarea, apoi m-am indreptat spre receptie. Am salutat politicos, mergand apasat pana in lift. Mi-am privit imaginea, si aratam aproape neschimbata de acum cativa ani. Un ticait m-a anuntat ca suntem la etajul noua, asa ca am coborat si am urmarit cu privirea numarul camerelor pana am dat de cel care ma interesa.
Am batut incet, dar am accentuat cand am vazut ca nu imi raspunde. Dupa cateva minute bune, usa s-a deschis intr-un final. Acel barbat statea in tocul usii, jumatate adormit si sifonat. Am presupus ca era cu cineva .. sau doar a adormit imbracat. Privirea lui s-a marit automat la vederea mea, si parca cineva il electrocutase. Am ridicat dintr-o spranceana intreband din priviri ce e in neregula dar nu vedeam niciun raspuns in ochii lui. Doar panica.
- Zoey Blake, trebuie sa va adresez cateva intrebari domnule Connor, spun si ii arat insigna, apoi il bag inapoi in camera.
- Imi cer scuze pentru deranj.
Vocea lui ragusita parca m-a lovit a un tren. Asa cunoscuta si totusi atat de .. straina. M-am asezat pe unul dintre fotolii.
- O cafea?
Normal as fi spus nu, dar chiar nu bausem astazi, plus ca ..
- Va rog.
S-a ridicat si s-a dus in bucatarie, iar in secunda urmatoare la fel am facut si eu. Am inceput sa caut lucruri, indicii, orice care sa ma ajute. M-am uitat prin sertare, pe sub pat dar nimic .. Am deschis dulapul si am dat de o servieta, pe raftul de sus, dar cand m-am ridicat sa o iau, am fost prinsa intr-o stransoare si cu un pistol lipit de tampla.
- De ce imi cauti prin lucruri?
- Ce cautai la mormantul mamei mele?
- Stii ca pot sa te dau in judecata fara mandat?
- Raspunde la intrebare, si dupa vedem si ce vrei tu sa faci.
A slabit din stransoare, suficient cat sa-i intorc bratul, arma cazand in favoarea mea. L-am fixat imediat cu pistolul ridicat si cu un zambet triumfator.
- Slab bunicule, slab. Voi politistii pensionati.
- Las-o jos, Zoey.
- Cine esti, si ce treaba ai cu familia mea?
- Degeaba iti spun. N-o sa ma crezi.
- Incearca-ma.
M-a privit lung un timp, apoi a expirat zgomotos.
- Sunt tatal tau.
Mi-am lasat mainile sa cada pe langa corp si am izbucnit intr-un ras nebun. M-am prabusit pe canapea si mi-am sprijinit capul intre palme.
- Numai mie mi se intampla faze de-astea, spun si imi sterg o lacrima din cauza rasului.
- Ti-am spus ca nu o sa ma crezi, continua el dezamagit.
- Tatal meu e mort, deci nu ai reusit cu minciuna de data asta. Acum zi-mi cine esti, pentru ca imi pierd imediat rabdarea.
- Sunt tatal tau natural. Mama ta a fost recasatorita, de asta nu imi spune Johnson.
- Ohh, dar esti rapid la minciuni. Asculta aici .. bunicule! Nu stiu ce fel de obsedat mai esti si cum de stii datele astea despre mine, dar ai exact zece secunde sa imi spui cine naiba esti, sau te arunc. In gol. Si, daca calculezi inaltimea la care suntem plus greutatea ta, la impact o sa ajungi atat de jos incat o sa dai de dracu.
- Nu stiu cum sa-ti demostrez..
- 8 ..
- Crede-ma Zoey .. ce as fi putut sa fac la cimitir ieri ?
- 5 ..
- Putem face un test de paternitate.
- 0 , spun si apas tragaciul cu putere, tintind spre picior, dar degeaba.
Arma mea scotea un sunet in gol, ceea ce insemna ca incarcatorul meu era ..
- Asta cauti? spune Rich amuzat si flutura incarcatorul.
- Cum naiba ..
- Lent, foarte lent. Voi adolescentii.
Am aruncat arma, si am sarit cu mainile goale. Imi oprea fiecare miscare, fara sa ma loveasca inapoi. La un moment dat printr-o pirueta am ajuns exact intr-o stransoare. M-am zbatut, dar degeaba.
- Te-ai calmat?
- Vezi tu ce patesti cand scap.
- Nu inteleg ce fel de antrenor ai avut. Odata ce adversarul nu te ataca in niciun fel, tu de ce ripostezi?
- Nu ma invata tu pe mine tehnici, bunicule.
- Se pare ca Christian a avut mici scapari in comportamentul tau.
Mi-am relaxat tot corpul, si el m-a eliberat.
- De unde imi stii familia?
- Ti-am zis. Si daca nu ma crezi, mergem sa facem un test de paternitate, sa vezi.
- Inca e o prostie.
Telefonul a inceput sa imi vibreze, asa ca m-am scuzat si am raspuns.
- Doamna Blake, in legatura cu informatiile de aseara, am dori sa facem cateva adaugari. Se pare ca Richard Connor a avut o relatie de 4 ani in liceu cu cineva pe nume Nora Johnson. Plus ca acestia au avut doi copii, abandonati la nastere in spital.
Am inchis, privind barbatul din fata mea.
- Tu chiar esti ..
Telefonul a inceput sa sune din nou si m-am grabit sa raspund.
- Da Adam.
Richard a facut din nou ochii mari, semn ca stia si de fratele meu.
- Nu stiu unde umbli la ora asta, dar vino acasa repede. Rebecca e rau de tot!
Speriata am fugit pe langa, iesind cu viteza din hotel.
Hei hei! Ce fac ingerasii mei ? ❤❤ V-am adus si capitolul nou. Adevarul e ca m-am chinuit putin si sper ca nu v-am plictisit. Iar am intarziat o zi, spre rusinea mea .. am luat-o pe ulei la un majorat asa ca duminica am fost mai mult decat mahmura :)) Toti am patit asta, nu va ascundeti :> Va doresc o saptamana frumoasa si va iubesc. ❤❤❤
PS: La media e Richard Connor.