Cand m-am trezit, eram intinsa pe pat si eram inconjurata de prieteni de familie care plangeau si ma priveau ingrijorati.
-Nuuu! Spuneti-mi ca nu e adevarat! Va rog spuneti-mi ca a fost un cosmar! Tata e bine nu? Nu?..... - izbucnesc in plans neputand sa ma controlez.
Nimeni nu raspundea si tacerea lor imi dadea de inteles ca acea veste crunta era adevarata!
Am sarit in bratele Marei, o buna prietena de familie. Plangeam in hohote, nu-mi venea sa cred ca cel mai important om din viata mea a murit. Era tot ce mai aveam pe lume!
***
Dupa cateva minute de plans mi-am schimbat hainele si am plecat spre spital insotita de Mara pentru a vedea trupul neinsufletit al tatalui meu. Am fost intampinata de Anca. Si ea era distrusa. Pentru prima data de cand ne cunoastem ne-am imbratisat si am lasat ranchiuna laoparte, consolandu-ne.
***
In urmatoarele zile ne-am ocupat de inmormantare si cu ajutorul Ancai, al rudelor si al prietenilor, dar si datorita faptului ca sunt o fata puternica, am trecut peste dar in sufletul meu a ramas un mare gol...
Dupa cateva zile am fost chemate la judecator pentru a ne citi testamentul. Anca a ramas cu o suma mare de bani si cateva propietati ale tatalui meu, iar eu am ramas cu restul averii. Mi s-au restituit atatia bani ,incat puteam trai pentru urmatorii , cel putin 10 ani. In afara de acel testament, tata mi-a lasat o filmare in care ma ruga sa-i calc pe urme, in ceea ce tine de cariera... sa devin cantareata...(am uitat sa specific ca tatal meu canta) pentru a face asta, ar fi trebuit sa ma mut in Bucuresti la o scoala de muzica, iar eu stateam in Ploiesti.
***
Va urma (scuze daca am facut greseli)