Profesorul de Sport

Capitolul 6

Era pentru prima data cand rostisem acele cuvinte in fata unui baiat!
El s-a uitat la mine mirat de cele spuse si m-a intrebat:
---Asa repede?
---Da! Cat timp mi-ar trebui sa imi dau seama ca te iubesc, esti primul baiat din viata mea! Si sper sa ramai ultimul...
---Eu nu pot sa garantez asta... a rostit acele cuvinte cu o oarecare tristete in suflet.
Imediat dupa, a spus ca trebuie sa plece..
Nu m-am alarmat dar habar nu aveam de gravitatea cuvintelor. Ma saruta si ma tine strans in bratele lui pentru cateva secunde bune. A fost un sarut dulce dar trist si neobisnuit, niciodata nu mai mai sarutase asa... parca ar fi fost un sarut de adio. Ok nu am dat mare importanta si l-am lasat sa plece. Daca stiam ce avea sa se intample, il legam de pat cu lantul, il inchideam in camera si aruncam cheia!
Restul zilei a fost plictisitor, m-am gandit doar la noaptea trecuta. Se facuse noapte si am adormit. Toata noaptea l- am visat doar pe el...
Dimineata ma trezesc bucuroasa fara sa stiu ce aveam sa aflu...
Fac un dus, mananc, ma imbrac simplu ca de obicei, parul mi-l prind intr-un coc simplu si ciufulit, si plec la scoala. Pe drum l-am tot sunat dar nu a raspuns. Ajunsa la scoala, incep sa-l caut cu privirea in fiecare colt al scolii. Nu era de gasit pe nicaieri. Ciudat! Dar, avand in vedere ca era luni si el era mai intarziat de fel, nu m-am ingrijorat.
Se suna de intrare asa ca merg la prima ora care, fir-ar, era ora de sport cu "Anaconda"... Stati putin, voi nu stiti cine e celebra Anaconda, nu?
E profesoara de sport, directorul adjunct al scolii si nu doar asta... cea mai Scorpie dintre scorpii! Doamne era atat de enervanta incat chiar daca erai cel mai cuminte si cel mai bun elev tot iti doreai sa dispara!
Am ajuns la ora si am inceput sa vorbesc cu Monica, prietena mea, despre Iulian. Am inceput sa ii povestesc de experienta traita de mine inainte cu o noapte dar... vorbele mi-au fost intrerupte de tipetele groaznice ale Anacondei care ne reprosa faptul ca am chiulit ora trecuta toata clasa. Din vorba in vorba se mai calmeaza si ne spune ca trebuie sa ne dea o veste nu tocmai buna pentru noi dar superba pentru ea!
---Dragi elevi, tin sa va anunt ca "Bossu'", "frumuselu" sau nu stiu cum ii mai spuneti voi, si-a luat zboru'.
Noi ne uitam toti la ea cu o nedumerire dand de inteles ca nu am priceput nimic! Desi ca pe mine m-a trecut un fior rece pe sirea spinarii, tot nu am inteles ce vroia sa spuna.
---Ce e atat de greu de inteles? Cristea Iulian a plecat in Anglia definitiv. S-a mutat in alta tara si vad ca nici macar nu a avut bunul simt sa va anunte!
---Asta e o gluma proasta, nu? Strig eu iritata si de abea mai respirand.
S-a uitat la mine cu un aer de sus si-mi raspunde sictirit:
--- Domnisoara Rosca, daca as fi avut chef de glume as fi venit cu un tort sa sarbatoresc aceasta minunata zii.
Cand am aflat ca totul este adevarat, am simtit ca mi se taie picioarele. Muream de ciuda ca nu mi-a spus nimic si incet- incet acest sentiment se transforma in ura!
M-am uutat in jur si toti erau nedumeriti, nervosi, mirati de vestea primita, dar foarte afectata am vazut-o pe Adda. Profa ne-a lasat sa facem ora singuri...
Ma pun jos pe o banca si incep sa plang in timp ce in mine se infiripau o multime de sentimente si anume de ura, de frica, de dor, de neputinta... dar sentimentul de ura domina in corpul meu. In mintea mea erau multe intrebari de genu'
"Oare e vina mea? de ce nu mi-a spus nimic? Nu i-o fi placut? , de ce dracu o fi plecat? "
Inima imi era sfasiata de durere... "Doamne de ce mi se intampla asta? "
Toate gandurile imi sunt intrerupte de Adda care a venit si s-a pus langa mine. M-a prins de mana si mi-a spus:
---Stiu ce simti. Te simti distrusa, neputincioasa si simti ca iti explodeaza inims nu?
---De unde stii asta? O intreb eu nervoasa.
---Pentru ca asa ma simt si eu si in plus se vede de la o posta ca esti distrusa de vestea primita.