Profesorul de Sport

Capitolul 31

Am asteptat cu sufletul la gura sa aflam ce s-a intamplat...
Dupa cateva minute a iesit medicul si ne-a spusca Edy s-a trezit si e in afara oricarui pericol. S-a trezit printr-o minune, nimeni nu-i mai dadea sanse.
Am intrat in salonul lui urmata de Adda, Paul si d-soara Bianca.

M-am asezat pe coltul patului si asteptam cu sufletul la gura sa-i aud vocea.

Deschide putin ochii si se uita spre Adda...

Adda-: Stiti cine sunt?

-Da... esti... Adda... -raspunde Edy cu un ton ragusit.

Am tresarit de bucurie cand am i-am auzit vocea. O voce ragusita si groasa dar atat de blanda...

-Pe noi ne cunoasteti? -intreaba Paul apropiindu-se de Adda...

-Da. Tu esti... Paul si tu Bianca.

Am rasuflat linistiti cand am auzit ca ne cunoaste dar totusi mai aveam o intrebare...

-Dar pe mine... ma cunoasteti? -intreb cu o jumatate de gura.

Si-a ridicat putin capul si m-a privea nedumerit. Am simtit ca lesin cand i-sm vazut ochii... Doamne! Ochii aia... ! A stat putin si si-a scapat capul pe spate si a oftat. Cand am vazut asta, m-am ridicat de pe pat si am incercat sa ies dar am fost oprita de vocea lui...

-Cum as putea sa nu cunosc prima persoana pe care am vazut-o cand am deschis ochii?

M-am intors si am intrebat:

-Stiti cum ma numesc?

-Camelia! Va cunosc pe toti.

Am fost extrem de bucuroasa cand l-am auzit pronuntandu-mi numele.

Am stat timp de o jumatate de ora si am vorbit multe cu el dupa care D-soara Bianca si Paul au plecat si ne-au lasat pe noi doua cu el...