Profesorul de Sport

Capitolul 28

Edy a cazut in genunchi. El era cel injunghiat. Am inceput sa urlu disperata:

-Nuuuuu!

Razvan era foarte speriat de ce a facut si a incercat sa fuga. Nimeni nu facea nimic ca sa il opreasca toti erau in stare de soc. Am vazut pistolul care era la un metru de mine. M-am târât pana la el si singurul gand care mi-a venit atunci in minte a fost sa trag in Razvan. I-am tras un glont in picior. Am aruncat pistolul din mana si m-am retras langa peretele unde a fost injunghiat Edy. Mi-am cuprins picioarele cu bratele si am inceput sa plang.

Paul, Adda si D-soara Bianca au fugit la Edy sa-l ajute. Era constient desi era injunghiat destul de grav in abdonen.

Paul: Ambulanta e pe drum... mai rezistati putin.

-Edy: Stati linistiti, nu am nimic grav. Nu ca mai panicati. Totul va fi bine, ok? -incerca sa-i linisteasca pe ceilalti.

-S-o credeti voi ca va fi bine! -se aude dintr-un colt al salii.

Il vad pe Edy ca fuge spre mine si striga disperat:

-Camelia, ai grija!

Imi intorc privirea si il vad pe Razvan ca indreapta pistolul spre mine. Eram in picioare fix in bataia pistolului. Edy se arunca in fata mea si ma prinde in brate. Dintr-o data se aud doua focuri de arma.Nu stiam in cine a tras. Edy ma priveste in ochi cu o privire pierduta si se prabuseste la pamant in fata mea...
Toti au inceput sa tipe. Paul s-a aruncat peste Razvan si a inceput sa se lupte cu el pentru a-l opri sa scape.
Am cazut in genunchi langa Edy si l-am luat in brate. Plangeam in hohote.
M-a privit in ochi si mi-a spus cu ultimile puteri:

-Te iubesc! -dupa care a inchis ochii...

Eram socata. Nu stiam ce se intamplase. Totul s-a intamplat asa de repede... Plangeam in hohote, nici nu puteam respira.
Il imploram sa reziste. Vedeam cum se prelinge sangele pe podea. Venise paramedicii. In fata salii erau multe masini de smurd si politie. L-au bagat pe Edy in ambulanta si i-au acordat primul ajutor. Nu eram in stare sa stau in picioare...
L-au dus la cel mai apropiat spital...
Am ajuns cat de repede am putut la spital si am primit o veste groaznica. Glontul ii afectase rinichiul drept si trebuia sa intre de urgenta in operatie... Avea sanse 20% sa scape cu viata dupa operatie dar daca nu o facea.. murea in mai putin de 24 de ore. Eram distrusa, simteam ca nu mai aveam aer sa respir.
Operatia a durat 3 ore... 3 ore de chin, de cosmar... in care mi-am pus o me de intrebari. De ce el? De ce din nou? Cu ce a gresit cu el ca sa i se intample asta?
Dintr-o data se aude din sala de operatii:

-Il pierdem....

Am vazut doi medici care au iesit din sala de operatii si alergau pe hol. I-au facut electro-socuri ca sa il readuca la viata... Dupa ce a iesit din operatie, a venit medicul si ne-a mai dat o veste ingrozitoare...

Medic: -Operatia a decurs cu succes in ciuda unei crize cu care ne-am confruntat.

-Si Ed... Domnul profesor, cum se simte? -il intreb foarte curioasa pe medic.

-Pacientul a trecut cu bine peste aceasta operatie dar din pacate, la cateva minute dupa interventie, pacientul a...............

Da, da, da. Stiu ca o sa primesc multe injuraturi ca m-am oprit aici dar vreau sa vad si raspunsurile voastre.
Ce credeti ca s-a intamplat cu Edy?
Va astept comentariile. (La primele doua pareri pun next)

Pup la voi :*