Capitolul 40: Sălbatic
Când am intrat în birou,Harry stă la masa lui precum mă așteptam. El se ridică și imediat ce mă vede zâmbește ușor "Bună dimineața Leah"
Sunt luată prin surprindere de primirea sa veselă și zâmbetu,așa că îmi ia un minut să răspund "Um,bună dimineața"
"Ți-ar plăcea o cană de cafea" Întreabă politicos,gesticulând spre cafetierea lui scumpă care stă în colțul biroului.
"Nu chiar" Spun "Chiar mi-ar face plăcere să știu de ce este un banner imens cu inițialele noastre într-o inimă deasupa biroului tău"
"Oh,deci mi-ai băzut bannerul"
Evită întrebarea.Îmi dau ochii peste cap și ridic brațele la piept.
"Da,este cam greu de nevăzut" Spun sarcastic.
"Este cam mare,nu?" Spune.Mă încrunt. Tot acest week-end am fost sub impresia că el este mai mult decât furios pe mine.După toate astea,ultimul lucru pe care mi l-a spus a fost că m-am transformat într-o javră. Și semnul prin care îmi confesează dragostea și marele zâmbet nu este ceea ce mă așteptam în această dimineață.
"Ai făcut-o ca să mă faci de râs?" Întreb.Nu știu ce crede că îmi face,dar am terminat cu jocurile.
"Ce? De ce-"
"Oamenii râdeau de mine jos,în hol.A fost cam umilitor" Îi spun. "Înțeleg că mă urăști acum și totul,dar serios Harry,suntem adulți. Sau cel puțin unul dintre noi este" Mă uit la el de sus în jos și știe că (,) cu sigurață nu mă refer la el ca fiind în această situație cel matur.
"De ce crezi că te urăsc?" Vocea sa este pe marginea furiei. În schimbul răspunsului îmi dau ochii peste cap și încep să plec din biroul său,dar el îmi prinde încheietura "Leah,răspunde-mi!"
"Um,nu știu pentru că ultimul lucru pe care mi l-ai spus înaninte de această diminață este că m-am transformat într-o javră? Asta cu siguranță nu strigă pozitivitate"
Harry râde nervos "Eram supărat,nu gâneam. Dar după ce m-am gândit mult la totul,la noi,și.."
"Las-o baltă,Harry" Îl opresc,din senin țimțindu-mă obosită.Deja știu că va spune-cum el nu este gata pentru o relație acum,cum el nu le are cu iubitele și corect,să nu uităm să menționăm toată nebunia cu CD,care este cireașa de pe tort"
Momentan este surprins de lipsa mea de emoție din voce și iau avantajul de statusul său distras să îmi trag mâna din prinderea lui și încep să ies din biroul lui. Dar fac câțiva pași înainte că ambele mâinie ale lui Harry să se întindă ca să îmi prindă umerii și să mă întoarcă cu fața la el. Prinderea sa este puternică și deja știu că nu este nici o modalitate să pot scăpa acum.
"Nu încerca să fugi din acest nenorocit de birou" Nu face nimic altceva decât să mârâie.
"Care este problema ta?" Strigă.Când nu răspunde gem frustrată "Ce dracului vrei,Harry?"
"Bine" Strigă furios înapoi "Îți voi spune ce vreau. Te vreau! Tot ceea ce am vrut a fost tu din ziua în care ai intrat aici cu nenorocitele tale de fuste largi și ochii triști! Am înnebunit în biroul meu zilnic,doar uitându-mă la tine,încercând să îmi dau seama motivul pentru care de ce sunt așa atras de prorpia mea secretară. Mă înnebunești,literlamente dar acum am realizat- sunt nebunește îndrăgostit de tine"
Deschid gura să protestez,dar Harry presează două degetele la buzele mele înainte să pot scoate un sunet.
"Și nici nu aduce acel CD,Leah,pentru că este o prostie,amândoi știm. Ști de ce? Pentru eram deja înnebunit când mi-ai dat tâmpenia aia. Imediat ce te-am văzut la licitație în acea rochie am știut că e de bine. Acel CD nu schimbă nimic între noi. Drace,probabil că nici nu funcționează. De unde ai cumpărat prostia asta?"
"D-De pe internet" Am reușit să spun
Harry zâmbește timid "Vezi? Atunci este un căcat"
Cum poate ajunte de la a țipa la mine să îmi arate dragostea,să facă glume în câteva minute? Minteam ea se învârte cu gânduri și prima dată nu am idee cum să îi răspund.
Dar apoi mi-am regăsit vocea și întreb timid "De ce ai pus acel banner?"
"Am vrut să îți arăt că nu îmi este jenă să îmi arăt sentimentele pentru tine" Îmi explică "Nu te voi mai da de-o parte"
"Harry" Vocea mea este înceată " Nu merit după tot ceea ce ți-am făcut"
Râde ușor "Iubire,nu te merit" Își înfășoară brațele strâns în jurul meu și presează un sărut pe capul meu "Dar sunt al dracului de sigur că voi încerca"
Nu mă pot aduna să zic nimic,sunt atât de fericită să îmi presez fața de pieptul său și probabil că îi ruinez costumul scump cu câteva lacrimi din colțurile ochilor meu.În schimbul de a mă simți rău îl trag mai apoape.
"Să când mi-ai spus că nu știu ce este dragostea"Continuă "Greșeai.Știu exact ce este dragostea. Te iubesc așa de tare și am realizat sâmbătă că nu este posibil ca două persoane să se lase una pe cealaltă. Dragostea nu este despre a te încrede că nu mă vei răni. Este despre a fi sigur că niciodată nu o vei face cu știință și să ierți când o faci neintenționat"
Când într-un final mă îndepărtez de el am încercat să îmi șterg rimelul un pic.Dar sunt sigură că rimelul meu curge peste tot.
"Ști,sunt un pic emoționat că nu mi-ai spus cum te simți" Harry spune,buzele sale strângându-se în jumătatea mea favorită de zâmbet.
"Harry,sunt doar speriată" Oftez și închid ochii,amintindu-mi de ce mi-a spus Rose în bucătărie. Amândouă suntem speriate. "Desigur că te iubesc,mai mult decât am iubit vreo dată pe cineva. Deja ști asta. Dar de asemenea,îmi este teamă căci este prea bun ca să fie adevăat. Știu că este stupid,dar chiar cred că Ryan todeauna mă va iubi...și nu mă pot abține să nu mă îngrijorez că într-o zi voi intra în apartamnetul nostru și te găsesc în pat cu altă fată.
"Nu sunt Ryan" Harry își pune mâinile pe obrajii mei și mă face să mă uit în ochii lui verzi "Știu cât de mult te-am rănit și nu sunt pe cale să fac aceleași greșeli"
Adânc,știu că spune adevărul,dar pe cât de mult îl iubesc pe Harry mă respect. Nu sunt pe cale să mă bag într-o relație similară ca a mea cu Ryan.
"Harry" Șoptesc "Am fost atât de rănită înainte....îmi este teamă că dacă mă rănești nu voi mai fi capabilă să mă vindec"
"Leah,niciodată nu te voi răni cum el a făcut-o,promit" Spune cu vocea joasă.
"Asta este o mare promisiune"
"Știu iubire," Harry murmură "Știu.
Și îl cred.
Am stat liniștită pentru un minut,stând în realizarea că totul a fost spus. Harry nu vorbește,doar mă ține la pieptul lui și îmi mângâie părul. Ochii mei se închid încet.
"Harry" Murmur "Ști că îmi dau demisia,corect?"
"Știu" Oftează "Dar probabil că este mai bine"
Mă uit la el confuză "De ce spui asta?"
"Ei bine" Harry spune și începe să râdă,sunetul adânc și plăcut vibrând prin birou. Ridic o sprânceană la el când nu răspunde.
"Harry,dacă asta va merge am nevoie de un răspuns sincer.
"Vrei sinceritate?" Râde din nou "Bine,okay. Sincer, este foarte greu să mă concentrez la munca mea când ești vis a vis și la tot ceea ce mă pot gândi este să ți-o trag chiar aici...pe această masă"
Mă uit cu ochii mari la masa din lemn strălucitor și apoi la el.
"Ai vrut sincer" Ridică din umeri neafectat.
Nu îmi iau ochii de pe fața lui "Încuie ușa"
"Ce?"
"M-ai auzit. Încuie ușa"
Fața lui Harry este un zâmbet când mă aude. După ce încuie repede ușa vine la mine și se uită la corpul meu cu ochii lui verzi și mari "Cinci minute și deja ești cea mai bună iubită din todeauna" Respiră pe gâtul meu când mă pune pe masă. Când spune cuvântul "iubită" un fior îmi trece prin tot corpul.
Harry mă sărută din senin,luându-mă prin surprindere și mă topesc în gura lui. Gustul buzelor sale este favoritul meu și zâmbesc pe e când realizez că îl pot săruta oricând vreau.
Când într-un final ne separăm amândoi respirăm adânc și ne uităm în ochii celuilalt. Sunt prima care rupe tăcerea fierbinte.
"Te iubesc"
"Te iubesc așa de tare" Harry spune înainte să îmi atace buzele din nou,făcându-mă să gem când aprinde un foc în interioul meu,ceva ce doar el este capabil să aducă la viață.
__________
Heii,scuze dacă sunt greșeli gramaticale,doar că am tradus asta după facultate,unde am scris ca o nebună azi...și mă cam doare mâna.
Anyways...pun și rețeta de praline a lui Leah? (E și aia a acolo...)