Yes, Sir (Română--Tradusă)

Chapter 39: Conversation

Capitolul 36:Conversație

Mă uit la telefon ca și cum m-aș uita în gol preț de câteva secunde,după ce Harry mi-a închis telefonul. Cât de diferit a fost acest apel,față de cel pe care l-am avut cu Niall cu câteva ore înainte. Pare că munca mea este într-un final sub control,viața mea amoroasă tocmai s-a sfărâmat în mii de bucățele.

Chiar dacă sunt fericită că i-am spus lui Harry despre acel CD stupid și idiot,în piept încă mai am o durere datorită reației sale. Încet merg pe lângă mașina sport pe care șeful meu mi-a cumpărat-o și intru în Honda mea plictisitoare. Rose încă mă așteaptă.

Întregul drum spre casa bunicii mele corpul meu se simte amorțit. Cuvintele crude ale lui Harry se tot repetă în capul meu. Am crezut că ești diferită Leah Evans.Dar se pare să ești la fel ca fiecare curvă de care mi-a păsat.

......Fiecare curvă de care mi-a păsat.

Degetele mele se înfășoară în jurul volanului până ce devin albe. Apăs pe accelerație,nepăsându-mă că merg de zece ori mai repede decât cere limita de viteză. Tot ceea ce știu este că trebuie să ies din mașină cât mai repede. Chiar dacă sunt doar eucu gândurile mele,mă simt sufocată.

Când într-un final ajung la casa lui Rose respir ușurată și merg pe trotuar apoi bat la ușă. Se deschide aproape instantaneu și femeia bătrână îmi zâmbește.

"Bună scumpo.Arăți ca dracu" Mă întâmpină.

"Așa mă și simt" Am încercat să glumesc,dar vocea mea se sparge și din senin simt că îmi vine să plâng.

Bunica mea mă îmbrățișază strâns "Atunci,haide să facem niște prăjiturele. Asta mereu pare să mă facă să mă simt mai bine"

O oră mai târziu eu și Rose stăm în bucătăria ei,cu mâinile murdare și o grămadă de prăjituri deja în cuptor. Tricoul meu este ușor murdar de făină,dar nu îmi pasă. În schimb am început să măsor praful de copt pentru următorul rând de prăjituri.

"Cum sunt lucrurile cu tine și Edward?" O întreb. Este primul lucru serios pe care l-a spus una dintre noi de când am ajuns aici. Cred că Rose este extra sensibilă față de mine și știu că suspectează că sunt supărată cu ceva care are de-a face cu Harry. Tot ceea ce mi-a vorbit în ultimile treizeci de minute este locuri direrite de unde să cumperi decorațiuni de prăjituri.

Rose face o pauză din mestecat,înainte să răspundă "Nu mai este. Nu îl mai văd"

"Ce?De ce nu?" Pufnesc "Pentru dumnezeu,bunico,bărbatul vrea să se căsătorească cu tine.Cum poți să îl refuzi"

"E simplu" Se încruntă,amestecatul devenind mai agresiv în timp ce vorbește "Tot ceea ce trebuie să fac este să mă uit în ogindă. Întreaga mea casă este mărimea unui dormitor din casa lui Edward. Eu mănânc în fiecare dimineață la micul dejun Cheerios și el are un bucătar profesionist să îi facă ouă Benedict. Suntem prea diferenți și sunt prea bătrnână să mă schimb atât de mult."

Am analizat răspunsul ei în timp ce amestec ingredientele uscate împreună,un pic de făină zburând pe tricoul meu și pe masă,făcând și mai multă mizerie decât era.

"Ei bine,nu e ca și cum el îți cere să te schimbi" Subliniez.

"Știu" Rose oftează "De fapt,el s-a oferit să vină la mine"

Mă uit la ea surprinsă,eforturile mele de amestecat fiind uitate "Glumești. Ce ai spus la asta?"

"Desigur că i-am spus nu" Acum bunica mea amestecă viguros și nici nu sunt sigură dacă eu pot face asta "Nu vreau ca el să se mute aici.Nu ar fi corect pentru el."