Capitolul 35: Teamă
În dimineața următoare,soarele pare să strălucească mai puternic ca de obicei în geamul apartamentului meu. Îmi fac niște pâine prăjită și îmi aranjez părul în timp ce mă uit la reflexia mea în ușa cuptorului. Când pâinea iese mă sperie și râd de mine. Mă simt ca și cum nu aș mai fi râs de mult timp.
Când ajung la muncă nu am timp să vorbesc cu nimeni înainte să dau de cap planificării pentru conferință. Este programată mâine și încă trebuie să găsesc catering de ultimă oră și de asemenea,echipament și să creez o listă cu invitați. Abia am timp să respir înainte ca ceasul să arate amiază și să îmi scot prânzul.
Renee nu apare cinci minute mai târziu,cade obicei,când este 12:15 și ea tot nu a apărut mă îngrijorez. Îi trimit rapid un mesaj în care scrie simplu unde ești?
Câteva minute mai târziu îmi răspunde Nu pot mânca cu tine azi.Sunt prea ocupată.Scuze
Mă încrunt și pun telefonul pe masă.Nu prea seamănă a ea. Îmi dau câteva fire de păr din ochi și încep să mă gândesc că ce a putut să pună așa. În mintea mea apare atunci când i-am aranjat șiret prânzul cu Louis. Poate că a înțeles ideea greșit.
Orice ar fi,Renee mă evită și trebuie să vorbesc cu ea.
Prea rău,nu am timp acum. În aceste câteva minute în care fac pauză și mă gândesc la Renee,e-mailul meu sună din nou. Oftez și mă întorc la calculatorul meu. Pare că îmi voi mânca prânzul în biroul meu azi.
La un minut după ce mă întorc la e-mailul eu,cineva intră pe ușă. Mă întorc și imediat îmi doresc să nu fi făcut asta. Mă uit cu desgust la bărbatul din fața mea.
"Ce vrei?" Spun aspru.
"Aceasta nu este modalitatea în care întâmpini un coleg,Leah" Hank rânjește.
Am rezistat tentației de a îi da degetul și am încercat să mă reconcentrez pe calculatorul meu. Oricum,pare că el are idei diferite. Hank vine către masa mea și se așază pe celălalt scaun pe care îl țin în biroul meu.Mi-am făcut o notă mintală să dau pe el cu Lysol.
"La ce lucrezi?" Hank întreabă,încercând să se uite peste umărul meu. Mă întorc repede și ridic brațele la piept,fața cu o privire dură.
"Am spus,ce vrei?" Ridic capul într-o pare ca și când aș crede că este incapabil să înțeleagă întrebarea mea. Fața se roșește într-o nuanță urâtă de roșu și se încruntă.
"Doar încerc să fac conversație" Se apără.
A trebuit să mă opresc din a îmi da ochii peste cap "Lucrez Hank. Fă conversație altă dată."
"Este pauză de prânz" Hank comentează "Se presupune că nu ar trebui să lurezi"
"Uite" Aproape mormăi "Am o mare nenorocită de conferință care are loc maine,aici,și trebuie să fac planurile pentru ea și tu mă distragi , exact ceea ce NU trebuie să se întâmple. De ce nu încerci să vorbești cu cu mine săptămâna vitoare? Sau poate poți găsi pe altcineva cu și niciodată să nu mai vorbești cu mine,pentru că actualmente,asta ar fi minunat. Actualmente,ar fi minunat dacă niciodată nu ți-aș mai vedea fața urâtă vreo dată!"
Imediat ce cuvintele ies din gura mea știu că am mers prea departe,dar pentru nu știu ce motiv,Hank zâmbește.
"Nț.Nț" Spune "Cu siguranță ai o gură,nu Leah?"
Mă uit la el pentru o secundă,desbătând dacă să îi răspund sau nu,dar când mă întorc încet la calculatorul meu.Hank chicotește și mă întorc la e-mailul meu. Când încep să tastez următoarele rânduri realizez că degetele mele tremură.
"Chiar nu ar fi trebuit să îmi spui asta" Hank șoptește.
"Îmi cer scuze" Zic scurt.
"E un pic cam târziu pentru asta"
"Ce vrei să spui?" Oftez exasperată și mă întorc,înghețând când văd ce are în mână. Zâmbește ca un copil în ziua de Crăciun și stomacul meu se strânge.
El ține un reportofon. Și cred că a înregistrat îtreaga noastră conversație.
"Ce vei face cu aia?" Întreb slab.
"Să vedem" Pretinde că gândește "Nu i-o voi da lui Harry,pentru că este evident că voi vă culcați și el probabil îți va lua partea. Mă gândesc la un supervizor...sau așteaptă!Chiar mai bine,aș putea să o duc la Domnul Malik"
"Domnul Malik?" Repet. Malik literalmente este șeful Styles Enterprises. Chiar dacă mă place acum,o dată ce aude acea înregistrare,cel mai probabil mă va concedia chiar atunci,chiar acolo.
"Da,este timpul ca toți să știe ce curvă ești" Hank rânjește "Să ai o zi plăcută!"
Mă uit în oroare la el cum pleacă. Reportofonul strălucuitor este o bombă care îmi va distruge cu siguranță cariera. Inima mea se strânge în piept.
Nu sunt sigură ce altceva să fac,amorțită mă întorc la e-mail și încep să tastez din nou și din nou. De această dată mâinile mele tremură mai rău ca niciodată.
+++++++++++++++++++++++++++++
Soarele care apune îi luminează fața lui Harry când el își pune semnătura peste toate hârtiile conferinței. Stau în fața sa,mâna mea presată ferm pe masa lui. A fost o zi destul de grea și nu mă pot gândi la nimic altceva decât să mă întind.
"Este târziu" Harry spune din senin și mă uit la el.
"Este târziu" Agreez. Ceilalți angajați au plecat cu ore în urmă,dar eu și Harry am lucrat cu furie toată ziua să planificăm conferința.
"Trebuie să mori de foame" Harry notează,iar el termină de semnat ultima foaie. Acualmente,nu îmi este așa de foame. Stresul m-a făcut să îmi pierd apetitul și după episodul de astăzi sunt sub destul de mult.
"Un pic" Spun oricum.
"Perfect" Șoptește ridicându-se din senin de pe scaunul său.Îmi ia mâinile și le aduce la gura sa,presând săruturi ușoare pe degetele mele „Stai și ia cina cu mine"
Îmi trah mâna înapoi "Harry,eu chiar-"
"Te rog" Mă optește,înfășurându-și brațele puternice în jurul meu.Am încercat să scap din îmbrățișarea sa,dar fiind așa de apropiată de Harry este aproape intoxicant și imediat mă găsesc topind-mă la pieptul lui. Rânjind un pic,el îmi ridică bărbia și începe să preseze sătruturi mici pe fața mea,dându-mi dureri de inimă.
Într-un final buzele sale le ating pe ale mele,dându-mi un sărut,ca și când corpul meu care mintea sa îmi aduc mâinile în jurul gâtului său și îl trag mai aproape. Limba sa trece ușor pe buza mea inferioară și îmi trec degetele prin părul său. Îl pot simți zâmbind în sărut.
"Eu-"
Dar Harry nu mă lasă să răspund,pentru că gura sa vine din nou peste a mea,înainte să pot scoate un alt sunet. El mă ridică în așa fel încât picioarele mele sunt înfășurate în jurul corpului său și el își duce mâna din ce în ce mai jos,mergând spre fusta mea.
Îngheț în brațele sale și închid ochii,într-un final găsind puterea să îl împing "Oprește-te! Nu mai pot face asta"
Mă întorc cu spatele la el și stomacul meu se strânge când realizez că el nici nu s-a gândit să încuie ușa.
"Nu mai vreau să fiu mica ta amantă,Harry"
"Leah.oprește-te. Ști că nu ești asta pentru mine"
Mă întorc și îi arunc o privire cu brațele ridicate la piept "Atunci,de sunt,mai exact?Sunt al dracului de sigură că nu sunt iubita ta și amândoi știm că suntem mai mult decât prieteni"
Harry deschide gura să protesteze iar eu ridic mâna sa îl opresc "Și înainte de a baga faza cu Liam,îți spun că ne-an despărțit"
"Uite..." Harry șoptește într-un final " Eu doar...nu sunt tipul pentru relații,Leah. Cu siguranță voi da totul peste cap și voi ajunge ca tu să mă părăsești."
"Exact de asta nu pot face" Scutur din cap și încep să plec,dar Harry îmi prinde brațul,oprindu-mă.
"Uite,este așa. O reație cu mine poate dura puțin,dar va fi cea mai bună chestie"
"Probabil" Spun "Dar nu merită durerea când se va termina"
Harry oftează și îmi mută o șuviță de păr după ureche "Trebuie să înțelegi cum mă simt. Nu mă pot băga în ceva permanent în timp ce știu că agonia este în față"
"Și eu nu mă pot băga în aceva temporar,în timp ce știu că agonia va fi după" Explic și Harry își pune mâinile de fiecare parte a feței mele.
"Te rog" Șoptește,fața sa este așa de aproape încât buzele sale se ating de ale mele.
L-am împins,din nou,și am mers către ușă "Ne vedem mâine. Să ai o zi bună"
Ies repede din biroul lui,Harry strigând după mine "Leah,așteaptă! Încă trebuie să vorbim despre asta. Te rog,stai la cină."
Mă opresc rapid și furioasă mă întorc cu fața la el "De ce? Să mă poți seduce din nou și să poți face sex cu mine pe birou?"
Liniștea sa și roșeața care îi apare pe gât îmi răspunde la întrebare.
"Ști Harry,pentru CEO-ul uneia dintre cele mai bine clasate companii din țară, ai o stimă de sine foarte mică" Pufnesc.
"Crezi că stima mea de sine este mică?" Se încruntă "Asta este o prostie"
"Este? Și totuși nu vrei să ai o relație cu mine pentru că îți este teamă că vei face tâmpenii"
Harry roșește furios "Nu asta este ce am-"
"Oprește-te" Îl întrerup "Amândoi știm că este adevărul. Noi doi,culcându-ne nu înseamnă nimic, exaceptând faptul că am ruinat orice șansă ca noi să lucrăm împreună-ca și cum ne-ar fi teamă că s-ar putea întâmpla"
"Despre ce vorbești? Suntem parteneri minunați!" Harry aruncă mâinile în aer frustrat.
Râd "Nu,nu suntem. Dar nu contează. Imediat ce conferința se termină,plec. Poți considera avertizarea mea de o săptămână."
Harry se uită la mine "Ce?De ce?!"
"Sunt multe lucruri" Oftez. M-am gândit la demisie de când Ryan m-a căutay. Cred că incidentul de azi cu Hank a fost ultimul lucru. Și apoi,desigur,sentimentele mele pentru Harry,care îmi este teamă că niciodată nu vor trece.
Îmi dreg glasul "Dar mai mult...pentru că cred că sunt îndrăgostită de tine"
O dată tace și oftez,întorcându-mă să ies din birul său. De această dată,Harry nu mă mai oprește.
____________________
Fă,ți-a luat cam mult să îți dai seama că îl iubești pe Harry.
Tristuț,mai avem 5 capitole.....