Roy p.d.v
-Al dracului cod de acces! Cum ar trebui să intrăm?
Ches mă privește dezaprobator după care îngenunchează lângă mine lângă panou și doar apăsând aparent la întâmplare câteva taste se aude un clinchet mic ce anunță deschiderea porții.
-Cum ai reușit să faci asta?
-Am o mulțime de talente ascunse, dragule. Dacă vrei, poate mai tarziu îți voi arăta încă unul.
Îmi face cu ochiul și se strecoară în curtea ce îi aparține lui Lex Luthor. Luna plină are avantaje și dezavantaje. Putem vedea perfect poteca pietruită ce șerpuiește printre luxuriantele sculpturi din gradina uriașă însă putem fi observați mai usor de gorilele lui Luthor. Ăsta e motivul pentru care ne furișăm printre umbre până ajungem la zidul imensei vile. Ches rămâne în urma mea în timp ce eu deschid încet una din ferestrele de la parter. Dupa ce intru și mă asigur ca nu e niciun pericol o ajut și pe Jade să treacă prin cadrul ferestrei.
-Sunt însărcinată, Roy, nu am rămas fără membre. Spune ea încruntându-se.
-Știu, scumpo, doar că nu vreau să te răcești, atâta tot.
-Bărbații!
Își dă ochii peste cap și deschide încet ușa. Știu care e planul. Cu doar câteva ore înainte stabiliseram totul. Memorasem schița casei și acum știu exact unde trebuie să ajungem. Biroul lui Luther e la al doilea etaj. Deja dezactivasem senzorii de mișcare și ne putem mișca în voie fără să alertăm bodyguarzii. Ne mișcăm silențios pe holul întunecat și la baza scărilor mă trag înapoi lipindu-mă de perete și ascunzând-o pe Jade cu corpul meu. Nu știu de ce fac asta. Rațiunea îmi spune că e o femeie matură și pe deasupra și asasin de profesie care poate avea grijă de ea și singură, dar nu mă pot abține să nu vreau să o protejez chiar cu riscul de a fi eu însumi ucis. O matahală de om îmbrăcată într-un costum negru coboară scările și trece pe lângă noi în timp ce tastează ceva pe telefonul mobil. Sincer, mă așteptam la mai multă acțiune.
Până la ușa biroului totul decurge bine. Intrăm și ceea ce vedem pare perfect normal. Un birou din lemn masiv se află în mijlocul încăperii. În spatele lui o fereastră uriașă tronează pe aprope întreg peretele și dezvăluie grădina învăluită în umbre. O bibliotecă plină de cărți, un fotoliu mare și biroul sunt singurele mobile din cameră. Ches se așează la birou și începe să tasteze pe laptopul lui Luthor căutând informațiile de care avem nevoie. Citesc titlurile cărților din bibliotecă și constat că nu am auzit de niciuna. Avand în vedere excentritatea lui Lex nu ma miră că îi are pe Platon și toți ceilalti mari filozofi înghesuiți acolo.
Sunetul unor pași și o voce cunoscută se aude pe hol. Jade se ascunde sub birou și eu în spatele perdelei întunecate. Mă simt de parcă aș juca "Ascunselea". Îmi pregătesc arcul în cazul în care am fi descoperiți și ar fi nevoie de violență pentru a scăpa de aici.
Lex intră în încăpere și aprinde lumina. Îmi încordez toți mușchii și ascult.
-Ai face bine să îți reconsideri alegerile! În ultima vreme ai fost prea neglijentă. Zice el nervos.
"Oare despre ce e vorba?" Mă întreb eu curios. "Nemernicul ăsta pune ceva la cale."
-Eu îți dau o echipa iar tu o finanțezi. Asta e înțelegerea. O voce feminină autoritară se face auzită și mă trec fiorii. Amanda Waller. Ce ar putea avea în comun Luthor și Waller?
-O adunătură de infractori și criminali nu se poate numi o echipa. Harley a scapat. Wilson e de negăsit. Spune el aproape țipând.
-Uite, Waller, le dau o săptămână. Dacă luni dimineață nu voi avea pe birou un dosar complet în care să am totul despre activitatea lor din ultima lună nu îți mai dau niciun dolar!
Privește laptopul aprins și se încruntă.
-Trebuie să închid.
Se așează la birou și tastează pe laptop.
-Puteam să jur că îl stinsesem. Șoptește el.
Din spatele lui pot să vad că se uită peste înregistrările camerelor video. Oprește derularea imaginilor chiar la cea în care Ches se strecoară pe fereastră.
Luthor ia telefonul și tastează repede un numar.
-Chesire e în casă, idioților! Pentru ce naiba vă plătesc? Să dormiți?
Închide telefonul și iese grăbit din cameră. Așteptăm câteva minute după care ieșim din ascunzători și ieșim pe hol. Nimeni. Poate că avem șanse să scăpăm fără a fi văzuți.
-Ai găsit ceva?
-Toate fișierele lui sunt in buzunarul meu. Cum de știe că suntem aici? Întreabă Jade mai mult nervoasă decât panicată.
-Ce să îți fac dacă te iubesc camerele?
-Lasă sarcasmul și mișcă-ți fundul. Îmi zice ea uitându-se urât la mine.
Ieșim în siguranță din casă și ne trezim incercuiți de bărbați îmbrăcați în costume negre care își îndreaptă pistoalele spre noi.
-Ce ziceai de mișcatul fundului? O întreb eu ridicându-mi mâinile desupra capului.
Ches se avântă în luptă ignorându-mi remarca. Până a mă dezmetici eu jumătate din gorile erau inconștiente așa că o urmez și mă aleg cu câțiva pumni zdraveni până a reuși să îi dobor pe ceilalți.
-Cred că e adevărat ce se zice: Nu te pune cu o femeie însărcinată.
Nu apucă să îmi răspundă căci mai multe matahale se îndreaptă spre noi din partea cealaltă a casei. O iau de mână și alergăm până la porțile uriașe evitând să fim împușcați. Îmi retrag cuvintele. E prea multă acțiune pentru o seară.
Simt o durere îngrozitoare în umărul drept dar nu mă opresc din alergat. Lângă zidul imens ne așezăm în spatele unei statui de marmură și îmi scot o săgeată țintindu-i pe bodyguarzi. Una după alta săgețile mele se epuizează și îmi devine clar faptul că nu vom rezista mult așa. Jade îmi privește umărul cu ochii mari și arunc și eu o privire fugară sângelui ce se scurge pe brațul meu.
-Sunt bine. E doar o zgârietură.
Scot o cutiuță de metal pe care tastez un cod.
-Dacă ai de gând să arunci locul ăsta în aer ai face bine să te grăbești.
-Nu mă grăbi. Vreau să îi arunc în aer doar pe ei, nu și pe noi. Îi spun eu începând să simt o amorțeală nu prea plăcută în tot brațul drept.
Arunc cutiuța și imediat se aude o explozie în spatele nostru. Ne ridicăm și ne cățărăm pe gard cât de repede putem. Jade mă ajută să urc și constat că nu îmi mai pot mișca deloc brațul. "Asta numai zgârietură nu e" îmi zic urcându-mă pe motocicletă în spatele lui Ches.
***
-Dacă mai miști o să îți tai brațul!
-Mă descurc și singur. Nu e nevoie să faci tu asta.
Jade mă ignoră și în câteva minute de tortură reușește să scoată glonțul din umarul meu. Mă bandajează cu grijă și se uită la mine cu o privire de nedescifrat.
-Nici să nu te gândești. Asta nu e vina ta.
-Și cine ar fi trebuit să dezactiveze camerele de supraveghere?
-Lex are o grămadă de secrete de ascuns. Probabil că nu toate sistemele lui de protecție funcționează la același nivel tehnologic.
-Poate ai dreptate. Spune ea ferindu-și privirea.
-Nu te mai gândi la asta. Te-ai descurcat de minune, deși eu aș fi putut să scot glonțul mult mai eficient. Spun cu un zâmbet.
-Las-o baltă, Roy.
Îmi întoarce spatele și se așează în pat tastand pe laptop. Ma așez în spatele ei și îmi pun barbia pe umărul ei înconjurându-i talia cu mâna stângă.
-Ceva interesant?
-Nu prea. Am găsit ceva legat de Tax-Force-X. E criptat. Va dura ceva până îmi voi da seama despre ce e vorba. Ce zici de asta? Mă întreabă interesată de un anumit fisier.
-Lexcorp Mission?
Jade accesează fișierul și după câteva secunde se întoarce cu fața spre mine sărutându-mă.
-Prima fază a planului e încheiată. Acum vine partea ușoară.
-L-am gasit? Întreb eu nevenindu-mi să cred că momentul eliberator e atât de aproape. Credeam că va dura o veșnicie până îl vom găsi, dar acum, acum totul se întâmplă foarte repede.
-L-am găsit! În sfârșit l-am găsit! E într-un loc numit" جبل الخوف".
-Asta ce mai înseamnă?
-E în arabă. Cred că înseamnă "Muntele fricii". Am auzit de el. Dar nu se poate să fie acolo.
-De ce nu?
-Muntele fricii este unul din locurile preferate ale lui Ras al Ghul pentru desfășurarea activităților sale.
-Deci Luthor și Ras sunt aliați? Ce pun la cale?
-Vom afla în curând.
Continuăm să ne uitam în fișierele lui Lex. Mă întreb ce voi face când mă voi întâlni cu adevăratul Roy Harper. Oare mă va urî? Mă va învinui că i-am furat viața? Orice s-ar intampla, după ce îl vom găsi vom putea pleca și o vom putea creste pe Lian în siguranță. Trebuie să îl găsim și sa îl eliberam. Nu aș putea trăi știind că el e undeva acolo, lipsit de apărare, privat de orice bucurie, iar eu sa mă bucur de viață. De viața lui. Nu e corect.
Anunț!!
Buuun... iată și capitolul întârziat :)
Am un anunț foarte important de facut: Am început o colaborare cu @Dark_werewolf13. Mary, ai face bine să apari pe aici. Știi că dacă mă superi te bate Oliver. :)
Vă anunț că "Batgirl" este al doilea volum al seriei Gotham. Primul volum al seriei este "Nebunie", scris de Dark_werewolf13.
Vă invit să citiți "Nebunie" și să vă lăsați purtați de povestea plină de tensiune a Duelei și a lui Damian. :))
La media e una din operele mele de arta :))
Spor la citit și vă aștept părerile despre acest capitol (scurt, dar școala nu mă lasă în pace).