Capitolul 30: Răspuns
Am fost în multe situații jentante în viața mea. Una a fost când eram în clasa a șasea și am vomitat în fața clasei pe acel tip pe care îl consideram drăguț. Altă dată ,în facultate, când am început să mă dau la un tip în bar și apoi am realizat că este însurat. Dar nimic nu se compară cu asta.
Nimic nu este mai ciudat decât tipul cu care este posibil să ieși să decidă să te surprindă prin a te lua de la aeroport,alături de șeful tău,cu care te-ai culcat cu o noapte înainte.
Când am văzut părul castaniu al lui Liam în terminalul aerportului. Este o secundă în care m-am gândit să mă ascund de el și să pretind mai târziu că nu l-am văzut,dar apoi el mă vede și începe să dea din mână frenetic,cu un mare zâmbet pe față.
"Leah!"
Harry îl aude strigându-mă și se întoarce,ochii săi verzi mijindu-se. Nu ne-am spus prea multe în această dimineață la micul dejun sau în avon,așa că nu știu ce crede despre ce am făcut noaptea trecută.
Persona,mă simt bine în legătură cu ce s-a întâmplat noaptea trecută.Mă simt fantastic.Un pic de durere.Și când am întâlnit într-un final ochii lui Liam mă simt,de asemenea,vinovată.
Harry se apleacă și șoptește în urechea mea "Ce caută el aici?"
"Nu am idee" Șoptesc, făcându-i cu mâna ușor lui Liam iar el vine spre noi.
"Hey,Leah" Zâmbește îmbrățișându-mă.Face un sunet de neîncredere și îl lovesc cu mâna care nu este pe spatele lui Liam.
"Îmi pare bine să te revăd,Harry" Liam scutură din cap la el și eu prind mânerul valizei atât de tare încât cred că degetele mele s-au albit.Nu îmi vine să cred că asta se întâmplă acum.
"Mi-aș dori să spun același lucru" Harry rânjește.Liam ridică o sprânceană la el și ridică brațele la pieptul lui musculos,bicepsul lui încordându-se. Oh doamne,dacă se vor bate în mijlocul aeroportului? Cred că voi leșina.
"Liam,putem vorbi pentru o secundă?" Mă întorc către el,un zâmbet mic pe fața mea. El scutură din cap și îmi prinde cotul,îndepărtându-ne de Harry,care se uită după noi.
"Nu că sunt rea,dar...ce cauți aici?" Întreb imediat ce suntem înafara ariei auditive. Liam îmi dă drumul și se freacă pe ceafă,dându-mi din senin o privire jenată.
"Uh,am crezut că vrei să te iau" Ridică din umeri "Știu cât de mult nu îl placi pe Harry așa că am crezut că ar fi un gest drăguț"
Dacă ai ști cât de mult îmi place Harry ,mă gândesc dar în schimb oftez "Liam,asta e foarte drăguț.Mulțumesc.
"Nu ar fi trebuit să vin,nu?" Se uită la mine,observând brațele mele ridicate la piept și expresia jenată/ Oftez din nou și îi prindm mâinile,știind că Harry ne privește fiecare mișcare.
"Nu,este tare că ai venit.Este doar..." Mă optesc,nesigură dacă ar trebui să îi spun că eu și Harry suntem mai mult decât parteneri de muncă. El este atât de dulce și este atât de bun cu mine,dar știu că niciodată nu mă va face să mă simt cum o face Harry. Nimeni nu mă poate face să mă simt în modul în care o face Harry.
"Știu ce este" Liam râde din senin,înainte să îmi pot deschide gura să vorbesc "Niciodată nu te-am întrebat oficial să fi iubita mea,nu?"
"Um,de fapt-"
El rânjește,ochii licărindu-i într-un mod cald "Leah,vrei să fi iubita mea?"
"Eu.." Mă uit la Harry,care îmi prinde privire și începe să meargă spre noi.El nu pare fericit și înghit în sec când se apropie.
"Ești gata de plecare ,Leah?" Harry se uită la mine,evident că nu la Liam. Ochii mei se duc între amândoi și inima îmi bate tare. Prind valiza și mă aplec pe ea pentru suport.
"Eu.." Spun din nou,uitânu-mă la Harry cu ochii mari. Gura uscată și se simte ca și cum mă înec cu propria limbă.
"Vrei să te conduc?" Liam întreabă încet,Harry încă îl audce și mormăie.
"Pleci cu el?" Harry pufnește,uitându-se la fața mea către mână,care încă prinde valiza. Pentru un minut el se uitî doar la podea,ca și când nu ar fi sigur ce să zică,dar când se uită la mine,ochii lui sunt goi.Morți.
"Harry" Am încercat să spun,dar el scutură din cap,oprindu-mă.
"Nu,am înțeles" Spune "Este în regulă,pe bune"
M-am uitat la Liam,apoi înapoi la Harry,apoi am înghițit din nou în sec.
"Vrei...vrei să merg cu Liam acasă" Șoptesc.
Amândoi știm că nu este singura întrebare pe care o pun,dar Harry nu ezită să îmi răspundă.
"Da" Ridică din umeri "Este iubitul tău,corect?"
Mă uit șocată la el pentru o secundă. Asta este faza cu Harry: de fiecare dată când credcă ajungem undeva,el face un pas înapoi. Am crezut că după ce m-am culcat cu el,cel puțin ar însemna ceva pentru el. Am crezut că într-un final însemn ceva pentu el. Dar încă o dată,am greșit.
Încă o dată,este o altă greșală
"Corect" Spun într-un final,luându-i mâna lui Liam în a mea. Harry se uită la degetele noastre pentru o secundă,ceva trecându-i pe față,dar mai apoi dispare.
"Asta a fost ciudat" Liam chicotește, totul evident. Eu doar scutur din cap,incapabilă să îi răspund propriu și îmi iau valiza. Mergând cu Liam spre ieșire,îmi întorc capul peste umăr să îl caut pe Harry,dar nu este de găsit.
++++++++++++
Harry se uită la mine prin geamul biorului.A făcut asta cam des în ultima vreme,încă de când m-a lăsat în aerport acum o săptămână.
Apoi din nou,am făcut tot ce mi-a stat în putință să îl enervez. Poate suna crut,dar vreau să sufere din propria lui prostie. Pe cât de mult nu vreau să cred,pare că el m-a folosit doar pentru sec. Nu e ca și cum nu ar fi făcut-o înainte cu alte femei.
Stau în camera de conferințe,vorbind cu Niall,Louis și un alt asociat. Domnul Malik a stat mai mult înainte să dispară ca să îmi mulțumească pentru o altă prezentare minunată. Sunt destul de sigură că este cel mai ocupat bărbat pe care l-am cunoscut vreo dată.
"Beth,este mai mult decât emoționată pentru întâlnirea cu Ashton" Niall îmi spune "Aproape regret că l-am cumpărat"
"Nu regreți nimic" Glumesc cu el "Sunt sigură că Beth va avea o întâlnire minunată"
"Una mai bună decât a mea" Louis geme,referindu-se la femeia care l-a cumpărat la licitație și celalți chicotesc.Trebuie să recunosc că ea nu avea cele mai bune gusturi la machiaj...tușul ei era portocaliu neon.
Ușa se deschide din senin,oprindu-ne. Harry stă acolo,practic omorându-ne,mâinile la piept.
"Scuzați-mă domnilor,dar cred că întâlnirea s-a terminat acum o jumătate de oră" Îi infomează pe ceilalți bărbați cu o încruntătură.
"Dă-ne o pauză,Styles" Louis rânjește la prietenul său "Este vineri"
"Atunci nu ar trebui ca toți să plecați spre casă ca să scăpați de trafic?" Harry se uită în special la Niall "Soția ta nu are vreo cină cu care să te aștepte?"
Niall ridică mâinle ca semn de predare "În apărarea mea,Abbey nu poate găti.Mâncăm mâncare comandată"
"Ce drăguț" Harry își dă ochii peste cap și arată cu degetul cel mare spre ușă "Haide,e timpul să plecați.Închid biroul"
"Bine,bine" Niall murmură ridicându-se de pe scaun. "Mersi pentru pralinele de ciocolată,Leah"
"Plăcerea mea" Rânjesc la toți iar ei murmură un mulțumesc. Niall își ia servieta și iese,cu Louis în urma sa.
"Amintește-ți de prânzul de luni" Louis îmi amintește și eu scutur din cap în confirmare. Am agreeat să ies cu el așa o pot lăuda pe Renee,așa poate într-un final iese ceva.
Și când ultimul bărbat pleacă din cameră,Harry închide ușa și se uită la mine cu o încruntătură pe față.
"Trebuie să te opreși să îi mai încurajezi" Spune cu voce puternică.
Pufnesc "Să îi încurajez? Doar vorbeam"
"Ai iubit" Îmi reamintește. Îmi amintește zi de zi,ca și când și-ar aminti și el. Mijesc ochii la el
"Doar vorbeam."
"Ce,în aia?" El gesitculează spre bluza mea,care are doi nasturi deschiși,în schimbul unuia,dar încă abia arată un pic din decolteul meu. Îmi dau ochii peste cap și din nou aduce motiv hainele mele,ca și când nu am fi avut deja o ceartă pe această temă.
"Pentru numele lui Dumnezeu,Harry" Respir "Nu este nimic în neregulă cu ce port"
El murmură ceva pentru el,probabil altă insultă și îm idau ochii peste cap. Îmi iau hârtiile și mă ridic de la masa acum goală și merg spre ușă.
"Leah..."
"Ce?" Strig,întorcându-mă cu fața la Harry. Simt ceva în mine rupându-se când mă uit la el,sprijinit de perete și uitându-se la mine,surprins de ieșirea mea "Ce vrei?De ce vorbești cu mine?"
"Oh,haide" Râde nervos "Nu pot vorbi cu tine fără să fiu întrebat"
Îl ignor "Ce,o să mă seduci din nou? O să faci din nou sex cu mine și apoi să acționezi ca și cum nimic nu s-a întâmplat? O să mă părăsești din nou?"
Harry pare inconfortabil "Nu-"
"Lasă,Harry" Oftez.
El rămâne liniștit și merg spre ușă,ieșind din camera de conferințe.Înainte să o pot închide,oricum,simt o mână caldă pe încheietura mea și mă întorc să îl văd pe Harry stând acolo.
"Doar,nu vroiam să te rănesc" Șoptește și îi observ expresia îndurerată,care este clară în ochii lui. Vreau să mă simt prost pentru el,dar nu pot,pentru că chiar dacă el este rănit,eu sunt mult mai rău.
"E prea târzu" Îi spun,apoi închid ușa,înainte să pot spune ceva mai mult.
Oftez și îmi îndrept spatele,încercând să uit de expresia lui Harry.Mergând în biroul meu îmi iau repede lucrurile repede,nervând nimic mai mult decât să părăsesc clădirea.
Îmi încui repede biroul și merg pe hol,unde ceva îmi atrage atenția.Totul este întunecat,exceptând camera de conferințe,unde luminile sunt aprinse.Mă uit pe geam ușor și îl văd pe Harry stând la masă cu capul în mâinile sale.
Dar în loc să îl fac să se simtă mai bine,mă întorc pe călcâie și merg spre lift.
Harry are dreptate.Îl am pe Liam acum.
__________________________
Muhahahahaaa,mai sunt 10 capitole+epilog.
P.S. Dacă ați primit notificare că am postat mai devreme a fost din greșală,am postat 31,în loc de 30.,scuze.