După ce plec nervos din biroul directoarei nu mai am chef de nimic, doar să stau și să lenevesc în pat, poate să fac niște schițe sau să mă plimb prin pădure. Dar de, am eu vreo-dată parte de ceea ce îmi doresc? Cel puțin de când am venit aici numai de asta nu mai am timp. Sincer când am venit aici mă gândeam că în sfârșit am găsit un loc unde să fiu eu însumi, unde nu trebuie să mă mai ascund pe la colțuri. Cred că mi-am luat o mare țeapă. Și dintre tote locurile pe care le putem nimeri în această lume, tocmai aici, unde și ultima rămășiță din mine pe care am m-ai putut-o păstra de-a lungul vieții mele groaznice a trebuit distrusă. Și vă întrebați de ce? De ce odată cu această Academie a trebuit să mă schimb, să îmi încalc toate principiile și să mă distrug practic? De ce? Vă spun eu de ce. Pentru Sofia. Tot ce am făcut în viața asta a fost pentru ea și doar pentru ea, pentru că ea e tot ce mi-a rămas. Ea e singura fărâmă de adevăr pe care o mai am și mă agăț de ea ca un orb de o rază de lumină. Pentru că fără ea aș fi un om mort, iar existența mea nu ar mai însemna nimic. Pentru că ea e singura persoană pe care o mai pot iubi. Pentru că ea e singura persoană care nu m-a trădat. Ea e ultima mea fărâmă de umanitate și ultimul medicament care mă mai poate salva. Dar nu acum... Trebuie să am răbdare să mai crească, să se maturizeze. Trebuie să o las să-și trăiască viața, ca mai apoi să mă ajute și pe mine să mi-o trăiesc. Ea e leacul, iar eu bolnavul ce așteaptă vindecare. Dar nu acum...e prea devreme.
Ajung în foișorul din pădure. Ciudat! Nici nu îmi amintesc să mă fi îndepărtat așa de mult de Academie. Aici am adus-o pe Sof, când nenorocita aia de Jesica aproape că i-a provocat o criză în fața întregii școli. Nu pot să cred ce i-a putut spune. Cum ar putea să creadă micuța mea că eu o urăsc? Adică știu că m-am purtat cu ea ca ultimul monstru, dar nu aș putea niciodată să simt altceva pentru ea decât iubirea ce i-o port din ziua aceea. Din ziua în care am aflat că ea e singura care mi-a mai rămas și că fără ea sunt singur în această lume mare și rea.
Mă așez pe ultima treaptă și privesc înspre pădure. Pare atât de liniștită și de calmă. Cine ar crede vreodată ce lucruri nemiloase se întâmplă în adâncul ei? Sof cu siguranță nu. Ea dacă ar afla ce fac sigur m-ar urâ, posibil că nici nu ar vrea să mă mai vadă vreodată. Dar eu nu mă urăsc, pentru că știu că tot ce fac, fac pentru ea.
Tot nu pot să cred că Lilian a trimis-o în New York. Totuși! Și cum se presupune că o pot eu proteja dacă ea e în celălalt capăt al planetei? Telepatic? Agh...cât mă poate enerva femeia asta. Și nici nu mă lasă mă duc cu ea pentru că eu trebuie să iau primul avion spre Dubai, pentru că Asia îmi trebuie mie! Noroc acel nenorocit de concurs are și secțiunea grafică pentru că altfel sincer aș fi înnebunit
Mă încordez instant când două brațe mici îmi înconjoară abdomenul și mă întorc rapid gata de atac. Oftez ușurat când aud chicotitul melodios al Samanthei. Că tot vorbeam de lup! Roșcata ridică din sprâncene uimită că încă nu am luat-o la ros pentru că m-a întrerupt din starea mea de meditație, dar cum așa putea să fiu supărat pe cea pe care o pot numi cu ușurința sora mea mai mare. Sincer cu ce corp, păr roșcat și mai ales tupeu are, în primul an m-a făcut să mă îndrăgostesc de ea irevocabil, cel puțin așa gândeam eu pe atunci. Doar că Sam nu are ochi decât pentru Jose așa că m-am retras din această cursă imposibilă de a o impresiona pe latino-americancă. În schimb acum o consider o adevărată soră și o prietenă de nădejde. Ea este cu doi ani mai mare, deși aproape nimeni din școală nu știe asta. A ratat doi ani de studiu din cauza unei traume din copilărie, de care, din nou, nimeni din școală nu prea știe. Cred că de-asta mă înțeleg așa de bine cu Sam, fiecare și-a pierdut ceva în trecut, ea familia, eu mințile. Cred că am fost pe puțin cel mai norocos om din această școală să găsesc pe cineva ca ea. Altfel, sunt sigur că nu rezistam până acum.
-Hai demonule, aș fi vrut să-ți fi văzut fața când ai aflat că Sof pleacă în New York. Spune ea și eu mă încrunt. Normal că știa, e ceva ce ea nu știe?
-De când timp știi?
-Keep calm, de câteva zile.
-Și mie de ce nu mi-ai pus nimic? Ca să îi dau satisfacție lui Lilian, care în sfârșit m-a prins cu garda jos?
Aceasta nu-mi răspunde și își afișează zâmbetul ei de milioane. De-abia acum observ că e îmbrăcată în echipamentul de antrenament. Ah, firar! Am și uitat că azi avem antrenament! Roșcata îmi face cu ochiul și-mi dau seama că s-a prins! Ca întotdeauna știe ce gândesc înainte chiar să o fac.
-Nu credeam că o să apuc ziua în care demonul o să uite de antrenamentele pe care el le-a programat. Spune și mie îmi apare pe față unul dintre zâmbetele pe care doar ea și Sof mi le pot provoca.
-Ei bine până și demoni mai fac greșeli.
-Greșeli pe care eu, spune și arată teatral spre ea, trebuie să le îndrept!
-Nu e nevoie, mă ridic repede în picioare făcând-o să tresare de uimire și să se ridice și ea după mine. O să mă duc chiar acum să mă schimb.
-Nu, nu ,nu nu! Și cu siguranță nu! Ai nevoie de o pauză. Să nu mai fii Mr Serios și să dormi și tu puțin.
-Dar mâine e sâmbătă și nu avem or...
-Nici un dar. Mai ai o oră să te bagi în pat și să te culci. Că vin eu să te verific și dacă nu dormi buștean fi sigur că o să ai nevoie de o întreagă armată ca să scapi de mine.
Fața ei de roșie supărata aproape că mă face să chicotesc. Aproape. Îmi vine să iau la sorț că îmi dă ordine, dar sincer numai cu ea nu mă punea rău. Ridic din umeri și aceasta oftează ca mai apoi să-mi facă semn din cap să o urmez.
-Cum decurg lucrurile cu sora mea? întreb eu.
-E o scumpă. Și nu îmi pasă ce zice lumea, seamănă leit cu tine și la caracter cât și la fizic. Sunteți ca două picături de apă, doar că tu ești uneori așa de imposibil.
-O s-o iau ca pe un compliment.
-Să nu o faci.
De această dată izbucnim amândoi în râs. Doar cu ea pot fi eu însumi aici...
-Sunt așa de bucuroasă că m-ai pus să am grijă de ea.
-Eu ar trebui să fiu fericit că ai acceptat. Cu una ca tine prin preajma ei pot dormi și eu liniștit noaptea.
-De parcă ai face-o....
-Totuși crezi că ea...
-... bănuiește că fratele său geamăn i-a luat dădacă? Nu nu o face. Sunt sigură că ea crede că eu am aceleași cursuri, cât și cameră alăturată, din pură întâmplare. Nu că ai fi tras tu niște sfori.
-E mai bine așa. Spun mai mult pentru mine. Are nevoie de oameni în această școală în care să aibă încredere. Oameni în care am și eu încredere.
-Sunt e acord cu aberațiile tale morbide, dar lasă-mă să-ți pun și eu o întrebare. Spune roșcata și se oprește la o bifurcație.
-Spune.
-Când ai de gând să-i spui că nici măcar venirea ei aici nu e o simplă întâmplare?
Respirația mi se oprește în gât. Asta e una dintre acele întrebări la care nimeni nu vrea să răspundă niciodată. Una dintre acele întrebări care te bântuie și-n somn, care îți întunecă mințile până nu mai știi de tine. Iar eu trebuie să dau un răspuns cât mai potrivit, care să-i dea de înțeles roșcatei că eu chiar știu ce fac. Dar nu știu.
-Când va fi pregătită, spun după un moment de tăcere.
O văd cum analizează răspunsul meu și cum ochii ei capătă pentru moment o strălucire bizară. S-a prins. Oricum această mască de siguranță și superioritate a mers întotdeauna la oricine numai nu la ea. Ea e un caz mai special.
Decide să-mi zâmbească și îmi face un semn din mână ca la armată. apoi fără alte adăugări pleacă pe una dintre cărări. O privesc până când silueta ei se pierde în întuneric și apoi pornesc și eu pe cealaltă potecă. În depărtare niște turnuri din lemn putred și piatră se întrezăresc printre copacii înalți. Acela e locul unde viața mea a luat o întorsătură demnă de filmele de Oscar, unde scenariul s-a modificat complet și singurul care a avut de suferit am fost eu. Dar asta nu e un film. E viața reală. Viața mea, a Sofiei. Acolo e locul unde a început acest calvar. Conacul....Alice.....
******************************************************************************
Da știu că e scurt, dar promit că încerc până diseară să scriu și un capitol propriu zis!
În poză e Samantha și vreau să zic că dacă nu m-ar fi sâcâit la cap cea mai bună prietenă eu aș fi pus pe altcineva în rolul ei. Dar de, ce nu fac eu pentru ea! Love you SamySamntha7!
LOVE.MORTI.