-Liv, cum te mai simți?Întreabă Vivian intrând în noua mea "casă".
-Suntem bine, doar că lui Robert îi este cam foame, zic așezându-mi mâna pe burtica ușor vizibilă. Nu pot să cred că burtica nu mi-a dat de înțeles că sunt însărcinată. Cu toate problemele pe care le aveam pe cap, nici măcar nu am observat că nu îmi mai venise de trei luni.
-Robert?Întreabă Viv surprinsă. Ai aflat sexul copilului? Fără mine?
-Nu Viv. Am o presimțire că înăuntru meu se află un băiețel. Robert era numele bunicului său, așa că am ales acest nume.
-Ști că dacă nu vorbești despre asta, asta nu o să însemne că nu o să mai fie?
-Damian? Da știu...Încerc să schimb subiectul știind destul de bine ce vrea să zică.
-Nici să nu te gândești să încerci asta. Nu cu mine. Amândouă știm destul de bine că Alex este îndrăgostit de tine.
De când cu faza de la închisoare, ei bine, m-am cam mutat la el acasă. Nu am mai vrut să stau în apartamentul luat de părinții mei, odată ce ei nu își doresc acest nepot. Inițial am vrut să stau la Viv, însă Alexander s-a oferit să stau la el. Ei bine, când a zis să stau aici, m-am gândit că va sta și el. Dar nu, el vine, stă cu mine iar în unele seri doarme în apartamentul său.
-Știu, iar asta este cel mai rău. Că nu pot să simt același lucru.
"There was a time
I used to look into my father's eyes.
In a happy home
I was a king, I had a golden throne.
Those days are gone,
Now the memory's on the wall.
I hear the songs
From the places where I was born."
Deși este veche, iubesc melodia, cred că tocmai de aceea o am ca și ton de apel. Mă întind după telefon, răspunzând.
"-Da?
-Oli, cheile mele sunt cumva pe acolo?
-Umm, da. Sunt în sufragerie.
-Firar! Off! Sunt acolo în opt minute. Vrei să mă opresc undeva pe drum?
-Doa, vreau un milkshake cu oreo.
-Ok Oli. Pa.
-Pa."
-Oli, îl imită ea, deja vă alintați? Mă strâmb la ea și o lovesc în umăr.
-Așa îmi spune de când ne cunoaștem.
-Parcă ar vorbi cu o vacă. Oli, vino aici să îmi dai niște lapte, deși a fost nesimțită am început și eu să râd alături de ea. Apropo, îmi place tricoul, aveam pe mine un tricou alb, scriind pe el "Baby loading".
-O să te vad și eu așa.
-Lăsând gluma la o parte trebuie să ajung acasă. Dean mă așteaptă.
-Ok, nu te mai conduc. Îmi e lene să mă ridic.Ști unde e ușa. Vivian pufăie și îmi arată degetul mijlociu lăsându-mă singură. Desi îmi era lene, am fost nevoită să mă ridic când am auzit câteva bătăi în ușă.
-Ai ajuns mai repede... Deschid ușa crezând că este Alex, îmi așez mâna pe burtă din cauza micilor dureri pe care le am. Însă mă opresc când îl văd pe Aiden în fața ușii. Măresc ochii și pentru câteva momente stau și îl privesc.
-Buna și ție Olivia. Îmi scutur capul conștientizând că arătam ca o ciudată.
-Aiden, scuză-mă. Deschid ușa mai mult, ieșind afară pentru a putea vorbi cu el. Umm, ce cauti zici ?
-Am venit să vorbesc cu tine. Damian mi-a zis că ne-ai trădat. Că tu și polițaiul ăla...Însă acum este rândul lui să fie întrerupt de Alex. Alex își pune mâna ușor pe partea stângă unde se afla pistolul însă îl opresc.
-Alex, este Aiden. Un vechi prieten, a venit să mă salute. Cheile sunt pe masa din sufragerie.
-Ok, las asta pe masă, zice ridicând milkshake-ul în sus, apoi intrând în casă.
-Deci era adevărat. L-ai trădat pe Damian. Tu și polițaiul ăl chiar v-ați aliat. A vrut să plece însă aproape am strigat în urma lui.
-Sunt însărcinată cu el.
-Grozav. Acum ai și un copil cu polițaiul. Și eu credeam despre mine că sunt adormită . Cred că dacă nu eram însărcinată m-ar fi și lovit.
-Sunt însărcinată cu Damian. Acest lucru l-a facut să caște gura și să mărească ochii.
-Nu mi-a zis asta, se scuză el.
-Pentru că nici eu nu i-am zis lui. Am vrut să îi zic însă a început să mă acuze că mă culc cu Alex. Ca l-am trădat și multe altele. Nici nu o să știe fiindcă tu nu o să îi zici.
-Liv...
-În ziua aia ne-a pierdut pe amândoi, îmi așez din nou mâna pe burtică din cauza durerilor. Jură-mi că nu îi vei spune niciodată despre copil. A vrut să obiecteze ceva, însă l-am întrerupt. Jură-mi!
-Jur că nu îi voi spune niciodată.
****Doi ani****
L-am hrănit și abia adormit pe Robert, puiul meu are abia un an și jumatate dar este atât de plin de energie. Trebuie să ți pasul cu el. Când am crezut că în sfârșit voi putea savura o cană plină cu cafea, s-a auzit un ciocănit în ușă. Am oftat frustrată și m-am dus la ușă, cu tot cu cana de cafea. Afară nu era nimeni, doar jos în pragul ușii se afla un buchet de trandafiri alb rozali. Cred că Alex vrea iar să mă înveselească cu un buchet de flori. Așa că zâmbesc ca o proastă , iau flori și le așez într-o vază, apoi îl sun pe Alex.
"-Da?
-Hey, ești ocupat?
-Nu. S-a întâmplat ceva?
-Voiam să îți multumesc pentru flori.
-Ce flori?
-Trandafirii, cei pe care i-ai lăsat în fața ușii.
-Nu am lăsat nicio floare. N-am vrut să îl sperii sau ceva, așa că a cam trebuit să mint puțin.
-Oh ! Uite, au un bilețel între ei.
-Ce scrie?
-E din partea fraților mei. Sigur vor să mă facă să vorbesc cu părinții noștri, încerc să par nervoasă.
-Ok, deja pregăteam telefonul să sun, să las un polițist în fața casei.
-Privește partea bună a lucrurilor.
-Și care e aia?
-Nu mai trebuie să îmi cumperi flori. Începem amândoi să râdem.
-Oli, trebuie să inchid. A apărut ceva.
-Sigur. Serviciu ușor."
Este destul de ciudat. Fiindcă nimeni din apropiații mei nu știau că iubesc acest tip de trandafiri. Doar Damian... Doar că el este închis.
Mă pregăteam să mă uit puțin la stiri, însă iar am fost oprită de telefonul fix care sună. Toate lucrurile urâte dupa cel care a sunat, fiindca având telefon și sus la etaj și jos, soneria l-a trezit pe Robert. Am fugit pe scări, luând receptorul după mine, noroc că este fără fir.
-Alo?Întreb intrând în camera lui Robert care plângea fiindcă se trezise singur. Hai la mama, îl ridic în brațe. Alo? Cine e?
-Mami, apa, spune Robert uitându-se în ochii mei.
-Dacă nu vorbești, ca ce mai suni?"
-Ce spui de o plimbare la bunicul Grant? Îl întreb pe puiul meu iar acesta strigă fericit. De când locuiesc în această casă, Grant, tatăl lui Alex s-a purtat minunat și cu mine dar și cu Robert. Deși știe cine este tatăl lui, îl răsfață ca pe nepotul său.
L-am îmbrăcat și încălțat apoi am ieșit dim casă. Îl țineam de mână când dintr-o dată, am fost asaltată de jurnaliști. L-am luat pe Rob în brațe, el strângându-mă cu mâinile sale micuțe.
-Ce părere aveți despre știrile legate despre Grant Carter și fiul său?
-Credeți că este adevărat că erau corupți?
-Este adevărat că acesta este copilul său?
-Nu știu ce vreți de la noi. Atât Grant cât și Alex sunt niște oameni drepți.
Am reușit să intru înapoi în casă, i-am dat drumul la desene lui Robert apoi am deschis laptopul, căutând orice fel de știre în legătură cu ce ziceau tipii ăia. După scurt timp de căutări am reușit să găsesc un reportaj.
"În urma unor investigații a rezultat faptul că judecătorul Carter și fiul său sunt corupți. Se pare că atât tatăl, cât și fiul, implatau dovezi, sau chiar sustrăgeau dovezi importante. În jur de patru persoane judecate de Carter au fost eliberate până la judecarea corectă a altui judecător cât și alți jurați. Unul care sigur îl cunoaștem cu toții, cazul Forbes. Se pare că în același timp cu decurgerea cazului, amândoi au primit în cont suma de două milioane de dolari."
Rahat! La dracu! Dumnzeule! Damian a fost eliberat.
Damian POV:
Am încercat să nu mă gândesc la ea, am încercat din răsputeri, însă n-am reușit. Orice lucru îmi amintea de ea, dar și de trădarea ei. În momentul în care am auzit că voi fi eliberat primul meu gând a fost ea.
Nu am putut rezista și am cumpărat un buchet din florile ei preferate și i le-am lăsat la ușă. Ba chiar m-am ascuns pentru a o putea vedea, chiar și de la depărtare. S-a schimbat atât de mult. Părul ei cândva brunet și mediu, acum era lung și avea șuvițe blonde. Își ținea cana în mână și se uita prin jur după cel care a lăsat florile. Le-a luat de jos apoi a intrat în casă.
Eu am luat un taxi și m-am dus la apartamentul lui Aiden. De fiecare dată când îmi aduc aminte de ea, îmi dau seama că acum Carter este cel care o atinge. Strâng nervos pumnii și dinții la fel.
-Poftim, spune Aiden întinzându-mi un pahar cu whisky. Exact ce îmi trebuia. Mă așez în fotoliu, așezând paharul pe brațul fotoliului apoi Aiden îmi dă lista cu numerele Oliviei. Am încercat să sun pe mobil însă se pare că vorbea la telefon, așa că am sunat pe fix.
"-Alo? Se aude vocea ei urmată de un plânset de copil. Hai la mama. Mama? Ce dracu? Alo? Cine e?
-Mami, apa.
-Dacă nu vorbești, ca ce mai suni?"
A închis telefonul nervoasă mai mult ca sigur. Tot ce puteam gândi acum era, cine e copilul ăla.
-Aiden, Olivia are un copil?Întreb eu iar el scuipă tot sucul de uimire.
-Umm...n...d...Nu știu. De ce?
-Așa, ridic din umeri însă ceva era suspect. Deschid televizorul și prima imagine care mă atrage este cea a Oliviei. Avea un copil în brațe, iar jurnaliștii o fotografiau într-una.
-Ce părere aveți despre știrile legate despre Grant Carter și fiul său?
-Credeți că este adevărat că erau corupți?
-Este adevărat că acesta este copilul său?
-Nu știu ce vreți de la noi. Atât Grant cât și Alex sunt niște oameni drepți.
Am strâns paharul în mână până când l-am spart, cioburile intrându-mi în mână. Copilul este a lui Carter? La dracu! Deci era adevărat, Olivia chiar se culca cu tipul ăla. Am fost trădat de persoana pe care am iubit-o.