-Liv, cum te mai simți?Întreabă Vivian intrând în noua mea "casă".
-Suntem bine, doar că lui Robert îi este cam foame, zic așezându-mi mâna pe burtica ușor vizibilă. Nu pot să cred că burtica nu mi-a dat de înțeles că sunt însărcinată. Cu toate problemele pe care le aveam pe cap, nici măcar nu am observat că nu îmi mai venise de trei luni.
-Robert?Întreabă Viv surprinsă. Ai aflat sexul copilului? Fără mine?
-Nu Viv. Am o presimțire că înăuntru meu se află un băiețel. Robert era numele bunicului său, așa că am ales acest nume.
-Ști că dacă nu vorbești despre asta, asta nu o să însemne că nu o să mai fie?
-Damian? Da știu...Încerc să schimb subiectul știind destul de bine ce vrea să zică.
-Nici să nu te gândești să încerci asta. Nu cu mine. Amândouă știm destul de bine că Alex este îndrăgostit de tine.
De când cu faza de la închisoare, ei bine, m-am cam mutat la el acasă. Nu am mai vrut să stau în apartamentul luat de părinții mei, odată ce ei nu își doresc acest nepot. Inițial am vrut să stau la Viv, însă Alexander s-a oferit să stau la el. Ei bine, când a zis să stau aici, m-am gândit că va sta și el. Dar nu, el vine, stă cu mine iar în unele seri doarme în apartamentul său.
-Știu, iar asta este cel mai rău. Că nu pot să simt același lucru.
"There was a time
I used to look into my father's eyes.
In a happy home
I was a king, I had a golden throne.
Those days are gone,
Now the memory's on the wall.
I hear the songs
From the places where I was born."
Deși este veche, iubesc melodia, cred că tocmai de aceea o am ca și ton de apel. Mă întind după telefon, răspunzând.
"-Da?
-Oli, cheile mele sunt cumva pe acolo?
-Umm, da. Sunt în sufragerie.
-Firar! Off! Sunt acolo în opt minute. Vrei să mă opresc undeva pe drum?
-Doa, vreau un milkshake cu oreo.
-Ok Oli. Pa.
-Pa."
-Oli, îl imită ea, deja vă alintați? Mă strâmb la ea și o lovesc în umăr.
-Așa îmi spune de când ne cunoaștem.
-Parcă ar vorbi cu o vacă. Oli, vino aici să îmi dai niște lapte, deși a fost nesimțită am început și eu să râd alături de ea. Apropo, îmi place tricoul, aveam pe mine un tricou alb, scriind pe el "Baby loading".
-O să te vad și eu așa.
-Lăsând gluma la o parte trebuie să ajung acasă. Dean mă așteaptă.
-Ok, nu te mai conduc. Îmi e lene să mă ridic.Ști unde e ușa. Vivian pufăie și îmi arată degetul mijlociu lăsându-mă singură. Desi îmi era lene, am fost nevoită să mă ridic când am auzit câteva bătăi în ușă.
-Ai ajuns mai repede... Deschid ușa crezând că este Alex, îmi așez mâna pe burtă din cauza micilor dureri pe care le am. Însă mă opresc când îl văd pe Aiden în fața ușii. Măresc ochii și pentru câteva momente stau și îl privesc.
