Am deschis ochii brusc, era miezul nopții, dacă nu mai bine , iar eu eram transpirată din cauza coșmarului. Mă întind după telefon și apelez numărul persoanei care mi-a făcut inima să o ia razna.
"-Dacă m-ai sunat doar că să îmi spui din nou că îl iubești, poți să închizi, vocea ei adormită parcă îmi da o palma să mă trezesc la realitate.
-Vivian, chiar tu ești?
-Nu, sunt mă-ta cu un băț băgat în...
-Doamne, ce bine îmi pare să te aud.
-Aham, Damian doarme și ai zis să...
-Hai mai taci! Te rog, poți veni la mine? Am mare nevoie de tine.
-La trei dimineața tu vrei să vin la tine?
-Te rog? Damian nu este.
-Off, fie. Sunt la tine în zece minute."
Oftez trâtindu-mi capul pe pernă. După ce am avut cearta aceea cu Vivian, am anulat întâlnirea cu Damian și am adormit. La dracu, că părea atât de real. Mă ciupesc de mână pentru a fi sigură că nu visez, apoi mă ridic luând o bluză de trening pe mine.
Câteva bătăi încete în ușă mă fac să realizez că Vivian a ajuns. Strig că este deschis și apoi aud ușa trântită, caracteristica ei. Stătea în pragul ușii bucătăriei iar mie nu îmi venea să cred. Am sărit și am luat-o în brațe.
-Ce mama naibii ai băut?Întreabă uitându-se prin bucătărie.
-Nimic. Doar că am avut un vis ciudat.
-Bun, acum de ce m-ai chemat?
-Vroiam să vorbim.
-La trei dimineața? Dumnezeule, aruncă puțină minte pentru fetița asta. Eu am plecat, zice vrând să plece dar eu strig în urma ei.
-Am bezele, strig folosind toată drăgălașenia din lume.
-De care?
-Căpșuni, scutur punga plină de bezele.
-Ai câștigat. Despre ce vrei să vorbim? Îmi ia punga din mână și apoi se așează pe canapea.
-Despre ce ai văzut azi.
-Te-am văzut împreună cu tipul cu care ai o relație. O relație pe care ai ținut-o ascunsă. Sub acoperire. Tipul fiind un criminal și un...Însă se oprește strângând în mână o bezea.
-Vivian, las câteva lacrimi să îmi ude obraji, îți jur că n-am vrut. Doar că a apărut dintr-o dată în viața mea, chiar nu am vrut, dar m-am îndrăgostit de el. Mă asez în genunchi și îmi las capul pe picioarele ei, mâna ei mângâindu-mi părul. O aud cum oftează, apoi reușește să scoată un singur cuvânt.
-Bine.
-Bine?!Întreb uimită, chiar așa de repede?
-Da, bine. Ești verișoara mea Olivia, te cunosc de când te-au adus de la spital. Ești mai mult decât o verișoară, ești sora mea prostănaco. Îți vreau binele, dar la fel de mult vreau să fi fericită. Am să încerc să mă acomodez știindu-te iubita ăluia.
-Damian, îl cheamă Damian. Iar eu te iubesc, o strâng în brațe iar ea face la fel.
-Bun, acum scoate sticla de tequila care o ai în bucătărie. Îi pot simți mirosul până aici, râsul ei umple sufrageria, iar eu dau din cap. Nu o să se schimbe niciodată.
