-Tu glumești?Intreb trecându-mi mâna peste capota mașinii.
-Nu, nu glumesc. Este numai a ta.
-Damian, îți multumesc, însă nu o pot accepta. A costat naibii o avere.
-Ba da, o poți accepta. Este un cadou din partea mea.
-Damian, mi-ai luat deja un telefon, acum o mașină, mai lipsește să îmi iei o casă.
-Dacă asta te-ar face fericită ți-aș lua două sau chiar trei. O accepți și să nu mai aud niciun cuvânt.
-Dar dacă mă vor întreba...
-Le vei spune că ai cumpărat-o la mână a două cu banii strânși.
-Mâna a două la naiba, se cunoaște pe ea că este nou nouță. Chiar nu pot, am vrut să îi dau cheile înapoi, însă nu le-a luat.
-Ba da poți. Iar mâine vom da o tură cu ea.
-Aaa! Mâine nu pot. Trebuie să rezolv o problemă cu ai mei, poate reușesc să mă și mut.
-Te muți?Întreabă surprins.
-Aham, îl trag de mână în lift, am zis că e mai bine să locuiesc singură. Așa nu o să mai fie nimeni pe capul meu. Îl sărut râzând ușor, telefonul meu vibrează așa că îl scot din geantă fără să rup sărutul și răspund.
"-Da?
-Olivia?Se aude o voce de bărbat iar Damian se schimbă la față.
-Aaa da, eu sunt. Dar cine ești?
-Tutankhamon! Sunt Dean.
-Aa, Dean. Spune.
-Ești acasă?
-Nu, sunt la bunica. De ce?
-Eu și Vivian vrem să mergem la docuri. Am zis că poate participi.
-În seara asta nu. Bunica nu se simte prea bine și trebuie să stau aici.
-Ok, te salută Vivian.
-Și eu. Aveți grijă de voi."
Arunc telefonul pe canapea, apoi îmi torn un pahar de vin alb. Damian mă studia din cap până în picioare. Ridic puțin paharul și dau din cap în semn de "ce e", iar el ridică din umeri.
-Nu știu cum de ești încă aici. Mă așteptam să dispari din primele secunde, mă trage aproape de el, ridicându-mi puțin fusta. Îmi masa picioarele, apoi sărutând pielea.
-Damian...
-Hmm! Ce zici de o baie? Mă duc să dau drumul la apă în cadă?
-Ce cadă? Ai duș tu.
-Am două băi,zice apoi începe să râdă, apoi dispare. Râd și eu în sinea mea , apoi mă duc în dormitor vrând să caut un tricou sau o cămașă. Pentru prima dată observ pe una din noptiere o poză înrămată. Un cuplu și doi copii, un băiat și o fată. Semănau atât de mult cei doi copii din poză, pot jura că băiatul este chiar Damian.
-Iubito...Vru să zică ceva însă veni și îmi smulse poza din mână. Nu ști că nu e bine să umblii cu lucruri care nu sunt ale tale? Înghit în sec, simțind un nod formându-se în gâtul meu. Damiam simte, așa că îmi mângâie mâna calmându-mă, apoi mă ajută să scap de hainele de pe mine, pentru a putea face o baie. Presimt că va fi o noapte lungă.
