Capitolul 17

11.9K 889 46
                                    


-Să nu îmi spui că nu ți-a plăcut. Spun scârbit de ea, apoi mă îmbrac.

-Ești un monstru. Am simțit că înnebunesc, iar dintr-un impuls i-am strâns maxilarul.

-Tu m-ai făcut ceea ce sunt ,în  momentul în care te culcai cu ăla, când m-ai trădat.

-Nu te-am trădat niciodată tâmpitule! Nici măcar nu mă văzusem cu Alexander până cu câteva zile înainte să fi arestat. Crezi că aș fi vrut ca tu să fi arestat? Să fi plecat de lângă mine când eu te iubeam ca o nebună? Ești doar un tâmpit ! Țipă ea la mine iar mie îmi este greu să o cred. Adică... Argh...

Nu spun nimic, doar mă aplec după telefonul ei căzut pe covor, telefon care suna. Zâmbesc ca un nebun apoi răspund, dând telefonul pe difuzor.

"-Liv? Unde ești? Vino repede acasă. Rob a început să plângă, m-am dus la el și frige. Are temperatură mare. Dean a vrut să îi dea din siropul de febră pe care îl ai în geantă, însă Robert nu vrea..."

-I-ai dat numele tatălui meu bastardului tău?Am văzut roșu în fața ochilor când am auzit asta. Am trântit telefonul de perete, spărgându-se , apoi am trântit-o pe Olivia, înfășurându-mi degetele în jurul gâtului ei.Te-ai simțit bine când i-ai dat numele ăsta plodului tău?

-Da-mian..Nu putea pronunța nici măcar un cuvânt, însă tot ceea ce făceam era să strâng și mai tare.

-Zi târfo! De cât timp ți-o  trăgeai cu Carter? O să am eu grijă și de plodul tău, nu va mai avea cine să poarte numele tatălui meu. Am văzut-o mărind ochii, semn că acesta este punctul ei sensibil, plodul ăla.

-Rob...este... tău! Încearcă să spune ceva și abia atunci realizez că mai aveam puțin și o omoram.

-Ce ai spus? Întotdeauna îmi zicea că o să rămân chel, cred că așa e. Asta din cauza faptului că îmi trec nervos mâna prin păr atunci când sunt agitat.

-Nu te vei atinge de Robert nici măcar cu un deget!

-Dă-mi un motiv pentru care nu aș face asta!

-Fiindcă Robert este fiul tău.

Rămân ca un prost preț de câteva secunde apoi izbugnesc într-un râs batjocoritor. Mă indrept din nou spre ea iar ea se ridică, dându-se în spate în  dorința de a se ferii de mine.

-Câți ani crezi că am Olivia? Vrei să cred că bastardul ăla este copilul meu? Pregăteam palma pentru o lovi când dintr-o dată pe ușă intră Aiden ca o vijelie.

-Damian! Oprește-te! Își da sacoul jos așezându-l pe umerii trădătoarei ăleia. De când Aiden este prieten așa bun cu ea?

i cu nemernica care m-a trădat? Care... Însă Aiden de răstește la mine în timp ce o ia în brațe pe Olivia, vrăjitoarea a început să plângă pentru a îl îndupleca.

-"Nemernica" asta a făcut și imposibilul ca tu să ieși de acolo. Ba chiar ți-a  crescut singură copilul.

Apartament 69 IIIUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum