Desi a durat mai mult decat am crezut, uite-ma aici.
-Jur ca o sa-mi arunc pantofii din picioare. Ma omoara, de mai bine de 15 minute ma plang verisoarei mele. Avea dreptate, nu este usor sa fi mireasa. Nici acum nu imi vine sa cred ca oficial sunt casatorita cu Damian.
-Daca te mai aud o singura data, jur ca te leg cu sfoara iar la celalalt capat un bolovan. O sa te trezesti pe fundul lacului.
Petrecerea nuntii mele am organizat-o la un salon pe marginea unui lac. Exact ceea ne place mie si lui Damian. Un loc linistit, aer curat, familia si apropriatii. Bine. Si cativa din cunoscutii mamei. Intr-un final oftez invinsa si imi descalt pantofii.
-Iubito, ai vazut-o cumva pe Destiny? O caut de mai bine de 10 minute.
-Am vazut-o eu. Era cu Robert sub masa, infulecau prajiturele.
Dau din cap dezamagita fiindca Damian poate scapa din ochi doi copii de 3 si respectiv un an. Acesta doar zambeste ridicand umerii si disparea de langa noi.
-Explica-mi din nou, cum de te-ai maritat cu el? Caleb apare de nicaieri acompaniat de logodnica sa. Ma imbratiseaza apoi imi saruta ambii obraji. Felicitari.
-M-am casatorit cu el fiindca era singurul care m-a cerut, altfel...las loc de inteles iar vocea lui Damian se aude.
-Te-am auzit, cu totii incepem sa radem iar eu trebuia sa ii dau un raspuns inapoi.
-Asta era si intentia domnul Destept. Daca ma scuzati, am de scos doi monstruleti de sub masa.
Imi ridic poalele rochii apropriindu-ma de masa, ma las usor in jos apoi ma alatur si eu copiilor.
-Ma primiti si pe mine aici?Intreb luand o prajiturica, cei doi se multumesc sa se uite unul la altul si sa ridice din umeri. Si ia ziceti-mi, de ce stati voi aici?
-Fiindca bunica Hope vrea sa dansam cum ea si bunicu. Dar bunicul miroase ciudat. Fiul meu stramba din nas iar eu incep sa rad.
-Atunci, ce spune-ti daca a-
ti dansa cu mine si tati?
-Da. Cei doi ies instantaneu de sub masa si asa incerc si eu, asta pana am dat un cap la masa. Sigur o sa iasa un cucui. Pana am iesit eu, copii si sotul meu deja dansau, asa ca am prins ocazia sa ma asez pe scaun sa imi mai trag sufletul.
-Este obositor, nu? Vocea asta mi-a facut inima sa tresare, dupa atata timp as putea sa o recunosc oriunde. Ma intorc uimita spre persoana si as putea jura ca am vedenii.
-Chris?Imi simteam deja ochii inlacrimati.
-Chiar eu, in carne si oase. Nu mai stau nici macar un minut si ii sar in brate. Oricat ar fi gresit este fratele meu si mi-a lipsit. Acesta ma strange in brate ca si cum ar fi ultimul lucru pe care il face. Sti, o mireasa nu trebuie sa planga.
-Cand? Dar cum?
-Azi de dimineata.
-Atunci de ce nu ai venit la nunta?
-Am vrut, insa nu am putut. Am venit aici doar fiindca...
-Eu l-am adus. Alexander apare din spatele lui, zambind sincer. L-am obligat sa vina. Doar odata se casatoreste sora lui, nu?
-Asa este. Mi-a fost dor de tine fratioare.
-Si mie de tine Liv.
-Doamnelor si domnilor, am un mic cadou sa ii ofer sotiei mele. Ma intorc uimita spre el, iar Chris ma impinge de la spate ca sa ma aproprii.
-Jur ca daca incepi sa canti plec, zic dramatic, toti incepand sa rada.
-De data asta nu. Dar, locuim in aceasi casa, zambetul lui malefic ii acapara fata iar toti rad la gestul lui. Bun, deci , trage aer in piept, stand pret de cateva secunde cu ochii inchisi apoi isi face curaj. Draga mea Olivia, sincer? Nu am crezut niciodata ca voi ajunge aici. Imi aduc si acum aminte cand te-am vazut prima data. Erai cu grasa aceea, arata cu degetul spre Vivian care era in luna a cincea de sarcina, aceasta doar se stramba la el, in unul din vechile mele cluburi. Purtai o rochita crem si admirai un alt baiat. Chicotesc si ii trimit un sarut aerian. Inca din clipa aia am putut jura ca m-am indragostit de tine. M-am dragostit de ochii tai, de felul tau de a iti invartii pe deget parul cand esti agitata. Te iubesc mai mult in fiecare dimineata, ini fiecare seara, iar telul meu este de a te face fericita. Asa ca, iubito, mai ti minte cafeneaua aceea care vroiai sa o deschizi?
-Oh Doamne! Doar nu ai facut-o, imi duc mana la gura de uimire iar acesta zambeste, cauta prin buzunarul pantalonilor si scoate un set de chei.
-Ei bine, sa spunem ca am cumparat cladirea si am remodelat-o complet. Acum este "Liv's".
-Doamne, iti multumesc, il strang in brate si acesta imi saruta fruntea.
De cateva luni pusesem ochii pe o cladire care era de vanzare, vroiam sa o cumpar si sa deschid o cafenea linistita. Dar se pare ca Damian mi-a luat-o inainte. Fratii, parintii, unchiul si bunica s-au strans la masa lor, asa ca eu si Damian ne-am apropriat de ei, asezandu-ne si noi alaturi.
-Daca ar fi trait si bunicul tau sa vada asta. Ar fi inceput povestirile vietii noastre.
-Buni, stiu ca de acolo de unde e, ne urmareste si se amuza pe seama noastra. Exact cum facea mereu.
-Exact si sa distreze copios pe seama situatiei. Cand erau copii mici, ii minteam ca din cauza numarului apartamentului in care locuiam s-au nascut inainte de casatorie. Dar se pare ca se mentine in familie.
-Si se pare ca tot din familie este si faptul ca ne vom iubii pana la adanci batraneti.
Sfarsit
~~~~~~~~
Multumesc ca ati fost alaturi de mine pe toata perioada acestor carti. Sper ca o sa mai aruncati o privire peste ceea ce scriu. Va pup
