Capitolul 5

16.4K 939 39
                                    

Simt o căldură și  ceva tare pe care îmi țin capul. Deschid ochii și îl văd pe Damian întins pe spate, cu mâinile în jurul meu, iar eu stând cu capul pe pieptul lui. Este dezbrăcat. Stai! Și eu sunt. Ce mama naibii s-a întâmplat aseară? Îmi aduc aminte că am intrat în apartament să mă usuc, am băut din ceai și apoi am ajuns la subiectul de sex.

-Ști, când te-am invitat aici nu mă refeream că am de gând să te f*t aici și acum. Vreau doar să dorm cu tine în brațe . Nu vreau să te forțez să faci ceea ce nu vrei, mai ales că ești virgină.

-Și tu, de unde mama naibii mai o ști și pe asta? Mă întorc brusc spre el.

-Am presupus?Zice nesigur pe el, ridicând din umeri.

-Ai presupus greșit, îi răspund sigură pe mine. Pe cine încerci să păcălești Olivia?

-Deci nu te va deranja dacă am să fac asta, îmi sărută gâtul, mușcând prin alocuri, strângându-mi pulpa în mâna sa. Sau asta, mă ridică în sus, așezându-ma cu fundul pe masă, el fiind între picioarele pe care mi le-a depărtat. Mă sărută apoi mi-a mușcat ușor lobul urechii, trăgând de tivul tricoului ridicându-l în sus, apoi aruncându-l prin încăpere,  lăsându-mi sânii la vedere. Grozav moment să nu îți  iei sutien, mă mustră conștiința mea. Îl văd cum își linge, apoi mușcă buzele, într-un final arucându-și și el tricoul prin cameră.

La dracu!țip în mintea mea. Ridic cearșafuri ce ne învelea, uitându-mă la lenjeria patului ce era gri, acum cu mici pete roșiatice pe ea. Căcat! Nu am visat. Mă uit la Damian și îl văd că încă doarme, așa că mă ridic ușor, luându-mi lenjeria și rochița pe mine în grabă, apoi pășind tiptil tiptil pentru a nu-l trezi. Mi-am luat geanta și pantofii în mână, apoi am fugit din apartamentul său. Ce mama dracului a fost în capul meu? Scot telefonul din geantă și mă mir că mama nu a sunat deloc, văzând că este abia șapte  dimineața ceasul îmi dau seama că nu am nicio șansă să găsesc un taxi la ora asta. Toată lumea se grăbește să ajungă la muncă, așa că scot telefonul și-l apelez pe Chris.

"-Da?

-Chris?

-Nu, Suleyman magnificul. Da, eu sunt.

-Perfect. Crezi că poți veni și  după  mine? Nu am cu ce să vin acasă.

-Păi prietena aia la care ai fost?

-A plecat pentru un interviu.

-Fie. Unde? Mă uit prin jur pentru a mă orienta după ceva, orice.

-De la fostul teatru un colț după. O să mă vezi.

-Bine, hai că iau acum mașina și vin după tine. În cinci minute sunt acolo.

-Mersi frumos."

Cinci minute nenorocite m-am rugat, ca nu cumva Damian să se fi trezit Si să fi observat că am plecat. Mă uitam mereu la blocul său, asigurându-mă că nu iese, inima mi-a sărit din piept când fratele meu a claxonat. Am urcat repede în mașină, trântind din greșeală ușa.

-Unde vă las domnișoară?Întreabă făcând pe șoferul.

-Acasă Christian, îi fac eu jocul iar el zâmbește.

-Cum doriți domnișoară. Aseară cumva a fost cineva acasă?

-Nu știu, am plecat devreme. De ce?

Apartament 69 IIIWhere stories live. Discover now