Artemis p.d.v
Urc treptele blocului până la etajul doi și îmi scot cu mișcări obosite cheile din buzunarul jachetei. Descui ușa și intru încet în apartament încordându-mă când aud scârțâitul ușii și sper că mama doarme și că nu mă va auzi. Pășesc în obscuritatea micului hol și trec fără să fac vreun zgomot prin fața ușii bucătăriei.
-Artemis? Tu ești?
-Da, mamă! "S-a dus planul meu".
-Mi-am făcut griji. Ești bine?
Mama apare în ușa bucătăriei, în ochii săi negri citindu-se îngrijorarea când mă măsoară din priviri verificând parcă dacă sunt întreaga.
-Sunt bine. Doar obosită. Merg să mă culc, îi spun eu evitând să o privesc în ochi.
Intru în camera mea fără să aștept un răspuns din partea ei și îmi permit să-mi relaxez mușchii și să mă las pe spate pe ușa închisă închizându-mi ochii.
-Bună și ție!
Tresar și îmi iau poziția de luptă în secunda în care aud vocea puternică ce răzbate din întuneric. Îmi ia doar câteva secunde să-mi obișnuiesc ochii cu întunericul și rămân blocată când îl văd pe el stând relaxat într-unul din paturile din camera.
-Tată.
Își arcuiește o sprânceană și un rânjet batjocoritor îi străbate fața.
-Ți-a fost dor de mine?
Nu îmi pot găsi cuvintele. Zeci de întrebări mi se învălmășesc în minte. Ce caută aici? Ce vrea de la mine, de la mama? Nu s-a săturat să ne facă să suferim?
-Ce vrei?
Reușesc să adopt un ton lipsit de emoție în timp ce încerc să opresc amalgamul de sentimente din interior.
-De la tine? Nimic. De la sora ta? Multe.
Se ridică în picioare și străbate din doi pași distanța până la fereastra ce dezvăluie imaginea străzii și a mașinilor ce trec în viteză. Își încrucișează mâinile la spate așteptând un răspuns din partea mea. Îmi forțez mușchii să se relaxeze și mă îmbărbătez pentru ceea ce urmează.
-Ce legătură am eu cu Jade?
-Întrebarea este ce legătură are prietenul tau, Harper, cu Jade.
Mă încrunt la auzul afirmației sale. Nu el este cel care a pus-o să-l seduca? Ce se întâmplă aici de fapt?
-Nu inteleg. Isi intoarce chipul acum lipsit de orice expresie spre mine si fiori reci ma cuprind cand privirile ni se intersecteaza.
-Stiu ca tu stii, fetito. Nu ma poti mintii. Nu stiu de ce ii protejezi si crede-ma ca voi afla ce planuiesc.
-Nu am idee despre ce vorbesti!
Simt cum furia pune stapanire pe mine si imi inclestez pumnii. De parca noaptea asta nu ar fi fost destul de grea si fara ca tatal meu sa intre cu bocancii in viata mea.
-Nu am nicio idee despre ce vorbesti! Acum iesi naibii afara din camera mea!
-Sttt! Doar nu vrei sa o superi pe mama ta.
Ranjetul lui batjocoritor reuseste doar sa ma enerveze mai tare si simt ca imi va exploda capul dar continui sa il privesc in ochii albastri de gheata.
-Sa nu indraznesti sa o implici in asta! Ce vrei de la mine?
-Vreau ca tu sa-mi spui unde se ascunde Jade.
-Si ce te face sa crezi ca eu stiu unde e ea?
-Fii serioasa! Nu ai rata sansa de a-mi face probleme. Stiu ca planuieste ceva si intr-un fel sau altul tu esti implicata in asta.
-Nu stiu unde e Jade si chiar daca as stii ceva nu ti-as spune tie nimic.
-Mai gandeste-te la asta, fetito. Ce bine ti-a facut ea tie?
-Dar tu? Ce bine mi-ai facut TU mie?
Privirea lui devine rece ca gheata si se apropie periculos de mine. Intre noi mai este doar un pas si ma simt fara aparare in fata lui. Imi tin capul sus si afisez cea mai curajoasa privire pe care o pot improviza si sper ca nu va observa ce efect are asupra mea. Este mai inalt ca mine si corpul lui masiv il domina pe al meu. Isi ridica mana dreapta in dreptul fetei mele si ma feresc instinctiv. Un zambet superior ii strabate fata facandu-ma sa imi fie rusine de reactia mea.
-Linisteste-te, fetito, nu-ti voi face nimic. Imi spune el indepartandu-mi o suvita de par de pe fata. Mai gandeste-te la ce ti-am spus.
Zicand asta iese din camera fara sa scoata un sunet. Imediat cum paraseste incaperea eliberez gura de aer pe care nici nu stiam ca o tineam captiva. Imi simt picioarele de gelatina si parca toata camera se invarteste cu mine. Ma asez pe patul meu si imi fortez ochii sa stea deschisi. Camera asta este exact la fel de 8 ani. Privesc posterul cu "Alice in Tara Minunilor" si amintiri dureroase pun stapanire pe mintea mea.
" –Nu trebuie sa pleci! Ii spun eu strangand mai tare ursuletul de plus in brate.
-Uite, pustoaico, mama nu va iesi prea curand din inchisoare si refuz sa traiesc in casa asta doar cu tata.
-Eu, tu, tata, inca putem fii o familie. Te rog, Jade, nu pleca!
Imi simt ochii inundati de lacrimi dar le opresc inainte sa-mi alunece pe obraji. Lacrimile sunt semne de slabiciune. Eu nu trebuie sa fiu slaba. Jade se opreste din impachetat si ma priveste inexpresiva. Isi duce o mana la frunte si se indreapta spre baie.
-Periuta de dinti! Stiam eu ca am uitat ceva!
Ma ridic in picioare si astept sa se intoarca.
-Tata se va infuria cand va afla ca ai fugit. Soptesc eu privind-o cum inghesuie cateva haine intr-un ghiozdan vechi.
-Stiu, dar cand el isi va da seama eu voi fii deja departe. Te-as lua cu mine, dar, ma priveste din cap pana in picioare si pentru o secunda in privirea ei am vazut regret, tu doar m-ai incetini. Spre binele tau, mai bine ai pleca si tu. In familia asta, fiecare fata e pe cont propriu.
Imi intoarce spatele si iese din camera lasandu-ma singura. Lacrimi imi inneaca ochii si nu le mai pot tine in frau."
Imi sterg lacrima singuratica ce se prelinge pe obrazul meu. Se pare ca totusi sunt slaba. Jade si cu mine nu eram foarte apropiate nici inainte sa plece, dar dupa am pierdut legatura timp de cativa ani. Cand mama s-a intors am fost tot aici, asteptand-o. Credeam ca eliberarea mamei din inchisoare o va face sa se intoarca, dar m-am inselat. Am aflat la scurt timp ca lucra cu tata pentru Liga Asasinilor. A luat propriile decizii si a ales sa stea departe de mine. A devenit catelusul tatei, gata sa ii indeplineasca fiecare ordin. De ce ar crede el ca Jade mi-ar spune mie ceva? L-a facut pe Roy sa se indragosteasca de ea si il joaca pe degete pentru a afla secretele Ligii. Credeam ca tata este implicat in asta, dar, daca el nu stie ce vrea sa faca Jade, atunci care e planul ei? Oare toata scena de acum cateva minute a fost doar o incercare de a ma induce in eroare sau tata chiar nu stie nimic?
Capul ma doare din ce in ce mai tare si ma intind pe patul moale. Imi iau telefonul din buzunar si tastez cu grija mesajul sperand ca nu si-a schimbat numarul. Cateva minute mai tarziu vibratia telefonului ma anunta ca am primit un mesaj.
"Ne intalnim maine, la Randy's".
Il citesc de doua ori dupa care imi abandonez telefonul pe noptiera. Randy's era locul in care ma ducea Jade in copilarie fara sa stie tata si imi comanda clatite cu sirop de ciocolata. Avea momente in care era ca o mama pentru mine, dar altele in care parca eu nici nu existam in viata ei. Trebuie sa aflu ce se petrece aici.
***
Intru in micul restaurant si imi plimb privirea prin incapere pana cand o vad la o masa retrasa in spate. Clipesc surprinsa cand observ ca nu e singura. Desi o sapca ii ascunde parul roscat il recunosc imediat. Ma indrept spre ei sigura pe mine si ma asez in fata lor.
-Jade, Roy.
-Artemis.
Jade ma priveste insistend asteptand parca sa incep un interogatoriu fara sfarsit. Imi mut privirea de la unul la celalalt si imi incrucisez bratele la piept.
-Ok. Ce se intampla aici?
Cei doi se privesc si Roy isi drege glasul.
-Pai, nu am vrut sa afli asa, spune el, dar, eu si sora ta ne-am casatorit.
Nu-mi pot crede urechilor. Fac ochii mari si cred ca maxilarul meu e undeva pe podea. Clipesc si imi deschid gura pentru a spune ceva, dar nu pot.
-Luna trecuta. Continua Jade.
-Ce ati facut? Izbucnesc eu. Sunteti nebuni. Tu, zic eu atintindu-l pe Roy cu o privire furioasa, esti un fraier fiindca nu-ti dai seama ce fel de persoana e sora mea, iar tu, zic privind-o pe Jade esti o actrita incredibil de buna.
-Artemis, stiu ca nu ai incredere in mine, si ai tot dreptul sa fii suparata, dar...
-Suparata, sunt la un pas de a exploda de furie aici, iar tu crezi ca sunt suparata? Nu-mi pasa catusi de putin ce faci cu viata ta, Jade. Vreau doar ca tata sa ma lase pe mine si pe mama in pace, ok? Asa ca spune-i ca mica lui vizita nu a avut niciun efect asupra mea si ca nu ma sperie.
-Stai. Tata s-a intors?
Se intoarce spre Roy si privirea ei arata pura ingrijorare.
"Doamne, ce bine joaca!"
-Inceteaza cu prefacatoria! V-am vazut aseara! Stiu ce puneti la cale si va voi opri!
-Artemis, eu...
-Tu nimic. Sa nu indrazniti sa-mi raniti prietenii sau pe mama pentru ca nu ma voi opri pana nu va voi distruge daca indrazniti sa va apropiati de ei.
Ma ridic furioasa si plec inainte ca vreunul dintre ei sa mai spuna ceva pentru ca nu cred ca mai pot asculta ceva acum. Trebuie sa rezolv cumva treaba cu tata si vizitele sale nocturne, mai ales acum ca a inceput din nou cu ele. Stiu din experienta proprie ca nu se va opri pana nu va primi ceea ce vrea si nu ii pasa pe cine raneste pentru a face asta. Cred ca ar trebui sa ii spun si lui Dick ca Roy si-a pierdut cu siguranta mintile.
-Artemis!
-Ce?
-Asculta-ma! Nu te baga in treburile mele. Nu te privesc, si nici pe tata. Nu mai dureaza mult si voi pleca definitiv.
-Si ar trebui sa te cred? Ai mai plecat odata "definitiv", diferenta este ca acum chiar imi doresc sa o fi facut.
-Uite, am gresit, recunosc, dar asta nu inseamna ca nu realizez ceea ce fac sau ca nu imi pare rau pentru asta!
-Tie? Drept cine ma iei? Te cunosc, Jade, si nu exista nici un motiv pentru care ai renunta la viata ta sau...
-Sunt insarcinata!
Raman perplexa si o privesc de parca ar fi picata din luna, privirea indreptandu-mi-se fara sa vreau pe abdomenul ei inca plat.
-Ce? Cum? Nu poate fi adevarat!
-Crede-ma, am fost la fel de socata cand am aflat.
-Tata stie?
-Nu! Si tu nu ii vei spune nimic!
-Jade, tata chiar parea furios.
-Cand nu e el furios? Mai am cateva treburi neterminate aici si dupa vom pleca. Nu ii spune mamei nimic. Nu vreau ca ea sa stie.
-De ce nu? Si ce treburi neterminate ai tu aici? Are legatura cu ceea ce am vazut aseara?
-Nu iti pot spune. Nu te ingrijora. Ceea ce vom face va fi spre binele tuturor. Trebuie sa plecam acum. Deja am stat prea mult afara. Nimeni nu trebuie sa stie ca noi suntem aici. Clar? Nici macar bagaciosii tai prieteni.
-Si cine ma va opri sa le spun?
-Artemis, te rog, aici nu mai e vorba doar despre noi, adauga Roy, oricat de mult mi-ar placea, nu poti sa le spui nimic.
-Daca tot trebuie sa va pastrez secretul macar faceti-ma sa inteleg despre ce e vorba!
-E mai sigur pentru tine daca nu stii! Te voi vizita, candva, surioara. Acum, trebuie sa plecam.
Ii privesc indepartandu-se si parca totul are din ce in ce mai putin sens. Jade si Roy vor avea un copil, tata s-a intors si eu sunt din nou prinsa in dramele familiei mele. Doar o alta zi obisnuita.