Nu mă puteam controla. Am privit cum Dvir urla de durere. Încercam să lupt împotriva instinctului meu,dar nu reușeam. Mi-aș fi dus misiunea la bun sfârșit dacă nu intra Joseph în cameră.
-Larissa?
S-a uitat la Dvir iar într-o secundă l-a teleportat din cameră.
-Ce crezi că faci? m-a întrebat.
Nu am răspuns.
-Larissa nu știu de ce faci asta dar trebuie să-ți controlezi problemele cu nervii.
M-am uitat fix la el și l-am atacat. Dacă mă întrebai ceva despre mânuitul pumnalului nu știam nimic,dar acum mă lupt cu el de parcă îl folosesc de când mă știu. Sunt una cu pumnalul.
-Nu mă așteptam să fii așa puternică...a zis Joseph.
Luptam la egal.
-Bun cred că e timpul să schimbăm tactica.
M-a teleportat.
Eram într-o celulă goală și veche. Era prima oară cand veneam aici dar îmi părea prea cunoscută.
Îmi era foame. Nu aveam nimic în celulă,
și nici nu puteam cere de la cineva. Eram hămesită.
Simțeam că-mi pierd mințile. Chiar m-au lăsat în celulă. Din cauza blestemului am fost închisă. Nu m-am putut controla;dar, din păcate,oamenii nu mă credeau. Chiar dacă urma să fiu conducătoarea lor, mă vor urî și mă vor privi cu dispreț.
-Trebiue să fie o cale de ieșire.
M-am uitat la ușă. Era făcută din lemn. Puteam scăpa,dar aveam nevoie de ceva. Mi-am privit corpul. Purtam niște pantofi cu un toc mic,ceea ce nu ajută.
După 3 ore de gândit și plănuit am ajuns la concluzia că nu pot scăpa. Așa că m-am întins în patul din încăpere și m-am culcat.
Nu m-am trezit în același loc. Eram in iad. Cred că diavolul avea nevoie de mine.
-Mai știi când ti-am zis că v-a urma o petrecere?
Intră in încăpere. Purta un costum.
-Ei bine aceea petrecere e azi. Și dat fiind întâmplările recente sunt de părere că o să mă ajuți mult.
Știam deja despre ce era vorba.
-Faptul că nu te poți controla îmi va îngreuna situația.
S-a întors cu spatele și își aduce un pumnal. Mi-l întinde.
-Cred că știi să-l folosești .
Îl iau și mi-l lipesc de picior .
-Acum să alegem îmbrăcămintea.
Se uită la parul meu.
-Văd că nu ai rezolvat cu el.
-Nu am avut timp. am mărturisit.
Își pocnește degetele.
Am simțit cum mi-a dispărut părul. Așa că am fugit în căutarea unei oglinzi.
Era taiat.
-Ce mi-ai făcut? am întrebat măcinată de furie.
-Am rezolvat ceea ce tu nu ai putut. Este doar păr.
Nu și pentru mine. Prețuiam acel păr deoarece era singurul lucru care îmi mai aducea aminte de lumea oamenilor.
A apărut o caleașcă neagră. Nu credeam că evenimentul diavolului era așa important.
Se pare că m-am înșelat.