1
Holurile întunecate de la baza Gardienilor nu au arătat niciodată mai liniștite. Un ecou înfundat se sparge de zidurile tari, provocând fiori pe pielea oricui le surprinde. Un miros puternic, metalic, se propagă în întreaga clădire. Sânge. Întunericul cuprinzător îmbracă locul, precum o pătură groasă. Nu trebuie să fii paranoic să-ți dai seama că este tipul de întuneric din care ies monștrii.
Gardienilor le pare bine că portalul i-a putut transporta aici. Au timp să-și ia pasul, până când vor acționa în consecința acțiunilor celorlalți. Nu vor să creadă că aceasta ar putea fi lupta finală, însă acest sentiment nu le dă pace. Fiecare dintre ei este conștient că nu se știe cine va ieși în viață și cine nu. Însă, atunci când scopul pentru care te-ai pregătit să lupți întreaga viață este atât de aproape, nu îți mai permiți să te uiți înapoi.
- Știm ce avem de făcut, da? întreabă Maxwell, privindu-i pe fiecare în parte.
Deși parcă în privirea-i însăși se cunoaște o urmă de îndoială, încearcă să îi privească pe Gardieni cât de sigur poate. Primește aprobare din partea tuturor, printr-o mișcare din cap.
- Atunci, să ne separăm! îndeamnă el, inspirând adânc.
Pentru o secundă, nimeni nu răspunde la comandă și liniștea se așterne între ei, de parcă ar ține un scurt moment de reculgere. Nu se știe pentru cine. Pentru oricine. Fiindcă fiecare dintre ei poate muri. Asta poate e ultima dată când se mai văd în formația inițială. Sau poate să nu fie ultima nici pe departe. Doar timpul și soarta vor decide asta.
Imediat ce momentul de tăcere trece, ceilalți încep să dezmorțească precum niște statui ce prind pentru prima dată viață. Rebecca, alături de Nicholas, de Ranela și de Nina pornesc la stânga, de-a lungul holului, pierzându-se în întuneric.
2
Nina se simte puțin nesigură. Știe că Rebecca și Nicholas sunt antrenați foarte bine, iar Ranela ar putea ajuta și ea, însă, dintre ei, doar Nina are puteri. Și nici măcar nu știe cum să le folosească în totalitate! Le-a promis celorlalți că simte toată forța asta înăuntrul ei. Și o simte. Chiar o simte. Problema e că Arnold e posibil să aibă dreptate... puțin. Nu prea știe cum își va dezlănțui puterile. Atunci când a aflat că Alistair i-a omorât mama, a simțit că l-ar putea zdrobi. Acum nu mai simte asta în totalitate. Poate, dacă l-ar întâlni, sentimentul s-ar întoarce. Dar problema e că trebuie să fie de ajutor și în privința celorlalți Gardieni. La Alistair e posibil să nici nu ajungă ea. Și cum va reuși să-i urască pe ceilalți Gardieni cu atâta ardoare?
- E în regulă, îi șoptește Nicholas din spate, făcând-o să tresară ușor.
Nina abia acum observă că Rebecca și Ranela merg în fața ei, iar Nicholas în spatele ei. Doar nu crede vreunul dintre ei că pot s-o protejeze pe ea. Se poate proteja singură. Măcar atât știe.
- Da, răspunde șatena cât de încet poate.
- Te simt încordată...
- Mai tare puteți? intervine Rebecca, întorcându-se alături de Ranela cu fața spre ei. Normal că e încordată. Poate moare. Fericit?
Nicholas nu mai spune nimic, ci doar expune un mic zâmbet în colțul gurii, însă îl șterge imediat ce realizează că mama lui nu glumește. Nina nu-și dă seama dacă pe Rebecca chiar a deranjat-o discuția lor sau că Nicholas vorbește cu ea, în special. Nu o știe de foarte mult, însă, chiar și în timpul scurt în care a putut s-o observe, Nina are impresia că Rebecca este destul de ostilă față de toți. Asta o face să se simtă puțin mai bine, dându-i speranța că poate femeia nu are ceva cu ea personal.
Rebecca și Ranela se întorc înainte, continuând să pășească de parcă, din moment în moment, ar călca pe o bombă. Nicholas dispune de aceeași abilitate. Nina, pe de altă parte, se simte ca un elefant într-un magazin de porțelanuri. Acum, mai mult ca niciodată, își amintește vorbele lui Nicholas: ,,A ști să lupți și a fi un Gardian sunt două lucruri diferite. ...dacă vrei să fii un Gardian, e nevoie de mai mult.". Vrăjitoarele fac magie, Gardienii luptă. Nina nu e vrăjitoare, dar nici nu știe să lupte ca un Gardian. E ceva între. Dar ce e?
Închide ochii două secunde, încercând să elimine aceste gânduri și să se concentreze pe ceea ce are de făcut. Va învăța din mers. Poate face asta. Trebuie. O atingere ușoară pe palma stângă îi distrage atenția. În următorul moment, simte cum degetele lui Nicholas se ating de ale ei. Deschide ochii lent, observându-l pe Gardian cum privește înainte, fără pic de emoție pe față. Totuși, ține mâna Ninei într-a lui. ,,Nu mă ajuți.", ar vrea Nina să-i spună, ,,Sunt antisocială, așa că o să roșesc și o să mă împiedic dacă nu-mi dai drumul.". În schimb, alege să tacă, mutându-și și ea privirea în față, imitându-l pe băiat.
- Stați!
Șoapta Rebeccăi o face pe Nina să tresară, oprindu-se brusc. Nicholas își smulge destul de violent degetele dintr-ale ei, după care sare în spatele Ninei, unde mergea și la început.
- Ce e? murmură Nina.
- Șșt! răspunde Rebecca, încruntându-se.
Șatena o observă pe Ranela cum se poziționează în spatele Rebeccăi, în timp ce femeia se apleacă ușor, lipindu-se de peretele holului. Au ajuns la o altă bifurcație, iar Rebecca verifică dacă vine cineva de după colț. Și, având în vedere îngrijorarea sa, Nina poate doar să presupună că, într-adevăr, vine cineva.
Două perechi de pași se aud apropiindu-se de ei și toate dubiile Ninei se confirmă. Picioarele încep să îi tremure șatenei. E singura cu puteri dintre ei. Ea va fi baza. Dar va reuși s-o facă? Va reuși să lupte? Dacă sunt prea mulți? Și, cu siguranță, sunt mult mai pregătiți decât ea. Sunt mai buni căci sunt ai Zaillei.
- Nu uita ce te-am învățat! o avertizează Nicholas rapid.
Nu-i ia mult Ninei să-și amintească puținele lucruri pentru care Nicholas a apucat s-o pregătească în ultimele cincizeci de minute dinaintea plecării lor către bază. Și planul secret întocmit de Nicholas...
- Nu mișcați!
Vocea amenințătoare a Rebeccăi o trezește pe Nina din reverie. Ăsta e momentul! Femeia a strigat cât să fie auzită de cei doi, dar cât vocea ei să nu creeze ecou pe holurile întunecate. Cel puțin, nu unul care să-i ducă vocea prea departe, la urechile altora.
Nina nu așteaptă să i se strige numele. Mânată de adrenalină, își luminează degetele, repezindu-se la mâinile lui Jordan Powell cu funii energetice. Șatena încearcă să le strângă cât de tare poate. Nicholas a avertizat-o că vor fi și vrăjitori printre Gardieni și că ei sunt mai puternici. Însă nu știu sigur care sunt care. Așa că Nina va trebui să îi lege pe toți la fel de puternic.
Jordan încearcă să se zbată, însă funiile Ninei dau roade. Acestea îi împiedică magia. Asta este proprietatea principală pentru care funiile energetice sunt mai utile decât cele materiale. Totuși, bucuria nu durează mult, atunci când o lovitură puternică o izbește, oferindu-i un dur contact cu podeaua. Simte o arsură puternică în umăr, de parcă cineva o atinge cu mii de lumânări atinse pe pielea ei fină. Ar vrea să plângă sau măcar să se zbată, dar nu are timp de asta. Se ridică în picioare, deși greoi, stabilizându-se. În fața sa, Rebecca și Nicholas îl țin cât pot de tare pe Joshua Bolton. Dar ei nu au puteri și el are. Și degetele lui deja încep să se aprindă puternic. Așa că, din nou, Nina își golește capul de gânduri, repezindu-se să-l lege și pe Joshua așa cum l-a legat pe Jordan.
Joshua, însă, mai rapid fiind, tresare brusc, lovindu-i pe Gardieni cu câte un val energetic. Pentru o secundă, inima Ninei se oprește, atunci când Nicholas și Rebecca par secați de viață. Dar, imediat ce își revin, șatena se detensionează. Fix în momentul în care îl vede pe Joshua Bolton că pregătește un val ce îi este menit ei, aceasta se repede, atacând prima. Nu, nu știe să lupte încă, dar îți amintește de copacul doborât de Nicholas: țintă sigură, nu se afla în mișcare, destul de aproape să lovească.
Ca să fie sigură, șatena mai trimite un val către bărbat, care, deși nu este foarte afectat, este nevoit să rămână jos, pentru a-și reveni. În momentul oportun, Rebecca se repede la el, prinzându-i mâinile și strângându-i-le puternic. Nina profită de moment, legându-l și pe el.
- Serios? râde Joshua Bolton, atunci când se vede legat, imediat ce-și revine. Ai uitat că avem canale? Mi-am anunțat copiii că voi sunteți aici din secunda în care l-ați prins pe Jordan.
Rebecca Martin pare că se încruntă pentru o secundă, însă fața sa se relaxează din nou. Pare surprinsă? Asta e rău. Chiar nu s-au gândit la canale când au făcut planul? I-a scăpat lui Maxwell fix asta? Fix lucrul care l-a ținut aproape de Nina în toți acești ani?
- Te-am învățat cum să le închizi canalele. Concentrează-te bine. Să nu fie capabili să le spargă.
La îndemnul lui Nicholas, Nina se apropie de Jordan. Joshua scoate un mârâit înfundat. Cândva, și el o avea pe Nina legată, la mila lui, blocându-i canalele. Aparent, acest schimb de roluri nu-i convine. Rebecca și Ranela se depărtează câțiva pași de cei doi.
- Se întâmplă ceva ce ar trebui să ne îngrijoreze? întreabă Ranela, care a observat și ea ezitarea Rebeccăi.
- Bărbatul ăla e Jordan Powell, începe femeia. O cunosc pe sora lui, Kendra. Mă rog, nu o cunosc personal, dar e destul de ,,faimoasă", dacă mă înțelegi, explică ea.
Ranela încuviințează. O știe pe Kendra. Demonul fricii a luat forma femeii Gardian, atunci când a atacat-o pe Ranela. Nu e ceva ce uiți ușor.
- A fost și el în peșteră în Gol și a fost prins odată cu ceilalți. Dacă el e liber, atunci...
- Alistair a eliberat toți adepții Zaillei, continuă Ranela.
Ranela își mușcă buza de frustrare.
- La naiba! exclamă Rebecca, ducându-și o mână la frunte. Cum de Maxwell n-a prevăzut asta? Cum de niciunul dintre noi nu s-a gândit la asta?
Ranela o privește în liniște, după care vorbește:
- Alistair a făcut atât de mult rău, încât toți ne-am concentrat doar pe el.
- Nu pot să cred! continuă Rebecca.
- Maxwell avea dreptate, vorbește Ranela. Nu putem învinge dacă ținem cont mereu de sentimente.
Rebecca strânge puternic din dinți, răspunzând:
- Nu e vorba de sentimente, ci de profesionalism. Ar fi trebuit să prevedem asta. Oricare dintre noi ar fi trebuit s-o facă.
Înapoi la Jordan și la Joshua, Nina tocmai ce termină de blocat canalele celor doi. Nicholas o supraveghează cu atenție.
- Degeaba le mai blocați acum, dar fie cun vreți, îi tachinează Jordan Powell.
- Ești sigur? Nu vei vrea să fii găsit dacă îmi voi folosi puterile și voi săpa cea mai mare groapă în pământ pentru a te arunca acolo? răspunde Nina enervată.
- Nina, încet, o avertizează Nicholas. Ecoul.
- Apropo de asta, spune Joshua Bolton, care ține urechile ciulite pentru un animal de pradă, știi că aș putea țipa pur și simplu și ar auzi toți?
- Și cine crezi că te va salva? Alistair? Lui nu-i pasă de propia fiică, i-o întoarce Nina.
În acel moment, degetele lui Nicholas se încolăcesc violent în jurul brațului său, trăgând-o în spate.
- Nu le mai răspunde, o avertizează el cu duritate, apropiindu-se de ea și privind-o fix în ochi.
Nicholas n-ar răni-o niciodată. Doar e Nicholas! Doar în el are încredere. Totuși, de ce se simte atât de speriată de el în acest moment?
3
Maxwell și Arnold, alături de Paul pornesc în partea dreaptă. Maxwell merge cu atenție în față, în spatele lui aflându-se Arnold. În urmă, este Paul. Doar Arnold nu are puteri dintre ei. Pentru câteva momente, Maxwell se întreabă dacă a echilibrat cum trebuie echipele pentru acest plan.
Un curent rece îl scoate pe Maxwell din gândurile sale, obligându-l să se oprească. Nu are cum să existe vânt aici. Prin urmare, cineva folosește probabil vreo vrajă prin apropiere.
- Ferește!
E ultimul lucru pe care îl aude Maxwell, înainte să fie lovit în plin în spate. Gardianul este aruncat pe burtă, lovindu-se cu fruntea de podeaua metalică a bazei. Impactul îi trimite un impuls în tot craniul, făcându-l să strângă puternic din dinți. În dreapta sa, Arnold se află în picioare, semn că el s-a ferit la timp. Tot în picioare se află și Paul, cel care a strigat.
Mâinile lui Paul sunt pline de valuri energetice, pe care le trimite unul după altul, undeva. Maxwell se întoarce, ridicându-se cât de repede poate. Abia după ce își recapătă controlul asupra propriului corp, observă cu cine au de-a face.
În fața sa se află două fete. Pe una dintre ele Maxwell o cunoaște ca fiind Madelaine Bolton. Părul ei nisipiu și ușor ondulat la vârfuri, alături de ochii de culoarea merelor necoapte îi dau un aer familiar. Nu o cunoaște personal pe fată, dar chiar și simpla informație legată de originile fetei îl fac pe Maxwell să se înfurie. Cealaltă fată este cu un cap mai măruntă decât Madelaine. Tenul deschis la culoare îi scoate ochii ciocolatii în evidență, ce intră într-un perfect contrast cu părul ei ruginiu. Brianna Coleman. Îi recunoaște ușor de când chiar el a participat la arestarea lor.
- Bolton și Coleman. Vrăjitoare, șoptește Paul rapid, înainte de a începe o altă rafală de lovituri.
Mesajul a fost pentru Arnold. El nu-i cunoaște pe toți, fiindcă el însuși a fost arestat, la un moment dat. Nu a participat la arestarea și identificarea lor.
- Nu vă așteptați la asta, nu? rânjește Brianna, atacându-l pe Maxwell.
Deși Gardienii se descurcă bine la apărare, valurile vrăjitoarelor îi scutură bine de tot. Doar Zailla n-ar fi creat un blestem în care tot vrăjitoarele să fie cele slabe, nu? Prin natura lor, Gardienii nu sunt mai puternici decât vrăjitoarele. Maxwell, totuși, reușește să-și măsoare mai bine puterile cu cele ale Briannei. El este un Gardian din Linia Supremă. E mai puternic decât ceilalți Gardieni și, cum Brianna nu face parte din Linia Supremă, nu poate fi cu mult mai puternică decât Maxwell. Paul, însă, stă foarte prost la acest capitol. Nici Madelaine nu face parte din Linia Supremă, dar nici el.
- Ce e viața fără surprize? rânjește Maxwell frustrat.
E greșeala lui că nu a prevăzut eliberarea celorlalți. Dar nu le va arăta asta. Nu-i va lăsa să vadă vreo urmă de surprindere pe fața lui.
Brianna strânge cât de multă energie poate și îi dă nebunește drumul, încercând să-l atace pe Arnold, care se vede cu ochiul liber că are un motiv pentru care el nu se antrenează în această luptă. Dintr-un oarecare motiv, nu-și folosește puterile. Maxwell și Paul, însă, formează un zid uman în fața lui, luptându-se cu cele două vrăjitoare ale Zaillei.
E clar că cele două nu vor ceda și că e mai probabil să cedeze Gardienii. Maxwell încearcă să găsească soluții cât mai repede, în momentele dintre atacurile Briannei. Trebuie să existe un motiv pentru care, din generație în generație, Gardienii au moștenit aroganța. Sunt mai buni. Ei mai au un avantaj. Ei pot să lupte corp la corp. Vrăjitorii nu pot. Dar e aproape imposibil să ajungă la cele două, având în vedere că, dacă lasă garda jos, ar fi ca și morți. Nu le pot ataca prin față. Prin spate sunt vulnerabile. Și, în acest moment, sunt doi contra doi. Maxwell știe ce are de făcut și, fără mai multă tevatură, îi trimite numaidecât lui Arnold un mesaj.
Arnold îi aruncă o privire hotărâtă lui Maxwell, încuviințând subtil. Acum Maxwell are nevoie doar de momentul oportun. Gardianul își târăște cu grijă pricioarele, fără a le ridica de la sol. Orice Gardian știe că, odată ce au ridicat piciorul de pe sol, există șansa să-și piardă echilibrul. Maxwell se poziționează în paralel, ducându-și partea stângă a corpului în spate. Nu știe dacă-i va reuși ce vrea să facă, dar trebuie să încerce. Dacă există cineva capabil să-și folosească fiecare mână pentru a face ceva diferit, simultan, acela e Maxwell.
Punându-și toată baza în mana sa dreaptă, adună cât de multă energie poate, transferând-o înrr-un singur val perpetuu către Brianna. Vrăjitoarea își redirecționează valurile verzi în jurul corpului, creând un câmp energetic, ce are scopul de a o proteja precum un scut. Maxwell are la dispoziție câteva secunde pentru a putea folosi cealaltă mână, momente în care Brianna nu mai poate atacat. În timp ce încearcă din răsputeri să rămână concentrat pe primul val, acesta își redirecționează o parte din valurile sale către cealaltă parte a creierului.
Degetele de la mâna stângă încep să scoată sclipiri roșii, făcând ca valurile haotice să îl cuprindă. Încetul cu încetul, un portal se formează chiar lângă Arnold, care așteaptă pregătit mișcare pregătită de Maxwell. Imediat ce portalul este creat, Arnold mai privește o dată la Madelaine, care pare că va învinge în curând contra lui Paul, după care se aruncă în lichidul vertical. Portalul se închide fix în spatele lui, lăsând în urmă mici stropi ca de lapte, ce se fac nevăzuți numaidecât. În următoarea secundă, Madelaine Bolton nu apucă decât să simtă un fior rece în spate, până când portalul să se deschidă din nou și Arnold să sară în spatele ei, trântind-o la pământ. Madelaine, stând pe burtă, se chinuie să-l dea pe Arnold jos de pe ea, zbătându-se necontrolat. Bărbatul îi prinde încheieturile mâinilor, ducându-i-le la spate fără absolut niciun efort. Vrăjitoarele sunt neajutorate când nu pot face magie.
Paul se repede imediat, creând în drumul către Madelaine funii energetice cu care urmează s-o lege pe fată. După ce o leagă, se asigură că îi blochează cum trebuie canalele. Între timp, Maxwell oprește valul tras către Brianna, ce-l secătuiește de energie. Abia cât Brianna lasă scutul jos observă că este în inferioritate numerică. Madelaine încă se zbate pe jos, dar fără succes.
- Suntem trei și tu ai doar două mâini, vorbește Arnold. Predă-te de bună voie.
Brianna zâmbește strâmb, pufnind și, pe neașteptate, trimite cel mai puternic val pe care îl poate crea în câteva secunde, izbindu-l pe Paul puternic. Gardianul este trimis într-unul dintre pereții bazei. Pentru câteva secunde, Paul simte că aerul îi părăsește plămânii, obligându-l să tușească puternic. Fără un alt cuvânt în plus, Maxwell o lovește violent pe roșcată, în timp ce Arnold, la fel ca pe Madelaine, o ține jos până când Gardianul îi prinde mâinile cu funiile energetice, blocându-i, canalele, așa cum a procedat și Paul.
Imediat, Maxwell și Arnold se grăbesc către Paul, care se zvârcolește fără aer precum peștele pe uscat, în timp ce din abdomen, locul lovit, un spasm puternic îi pornește în tot corpul.
- Avem timp de o vrajă de vindecare? întreabă Arnold.
- Nu de una completă. Dar, dacă reușesc să-l pun pe picioare, își va reveni singur, deși puțin mai greu, răspunde Maxwell, care se apucă imediat să-l ajute pe Paul.
4
- Nu reușim să mai luăm legătura cu fratele meu, cu Bolton, alături de fiica lui și de Brianna Coleman, îl anunță Kendra Powell pe Alistair. Probabil le-au blocat canalele. Nu ar fi atât de idioți să-i omoare, nu?
Alistair King rânjește, privind în jos.
- Stai liniștită. Nu e în firea lui Maxwell. Crede că-i poate salva pe toți, spune el.
Kendra, care până acum stătea în pragul ușii biroului lui Alistair, pășește înăuntru, ducându-și brațele la piept. Gardianul stă relaxat pe scaunul său, ridicându-și privirea către femeie.
- Și acum ce? Îi așteptăm să vină? întreabă femeia, micșorându-și ochii.
- Nu, răspunde Alistair, aducând o expresie serioasă a feței. Trecem la a doua parte a planului.
Femeia Gardian încuviințează ușor nesigură, mușcându-și buza de jos.
- Ți-e teamă de Maxwell Hyde, Kendra? o necăjește Alistair.
- Mi-e teamă că situația îți va scăpa de sub control, explică ea sinceră.
- Ți se pare că nu mai dețin controlul? i-o taie acesta, ridicând tonul.
Kendra îl privește fix în ochi timp de câteva secunde. Niciunul dintre ei nu întrerupe contactul vizual. La un moment dat, femeia oftează, oferindu-i un ,,nu" stins.
- Bun. Mă bucur că ne-am înțeles. Acum du-te și fă-ți treaba, se răstește el.
Kendra Powell nu este prea impresionată de Alistair, însă trebuie să îl suporte deocamdată. Vrea doar să ajungă din nou față-n față cu Zailla. Imediat ce vrăjitoarea va vedea că Joshua Bolton a fost învins din nou și că ea a rămas în picioare, nu vor mai fi multe dubii.
Femeia se întoarce pe călcâie, pornind către ieșire. Totuși, se oprește, tresărind puțin, atunci când are impresia că vede o umbră pe peretele de vis-a-vis cu biroul. Aceasta se grăbește, pentru a vedea cine este persoana care îi spionează, însă, odată ajunsă în dreptul ușii, nu vede pe nimeni.
- Vreo problemă? strigă Alistair, dându-și ochii peste cap.
Kendra nici nu-i mai răspunde, ci dispare pe holurile lungi și încurcate ale bazei, mergând să pregătească a doua parte a planului.
________________________
Gata și acest capitol! Îmi pare nespus de rău că se fac aproape două luni de când nu am postat, dar, pe lângă faptul că am fost ocupată, am fost și nemulțumită de ce am scris. Capitolul acesta era gata de ceva timp, dar nu mi-a plăcut cum a ieșit, așa că am decis să-l rescriu și asta mi-a luat mai mult.
Nu pot promite un moment anume când va apărea următorul capitol, dar chiar sper să-mi iasă din prima și să-l pot posta mai repede.
Kisses! ❤