Coșmarul de la miezul nopții

,,Doar o altă eroare..."

                                     1

     ,,Ce mă fac acum?", își repetă Nina în gând, stând în picioare, nemișcată. Își plimbă tot timpul capul, în stânga și-n dreapta, uneori întorcându-se la o sută optzeci de grade, pregătindu-se pentru un alt atac. Își simte inima, bătându-i nebunește în piept. Urechile îi sunt înfundate, iar ochii o dor, însă nu poate renunța acum. De fapt, chiar nu are cum și nici nu știe cum. Și-a promis că așa cum Timeea a reușit să iasă de aici, o va face și ea. Dar nu-și dă seama cum. Nu înțelege. Există vreo poartă secretă pe aici? A făcut-o cu vreo vrajă, vreun ritual ascuns? ,,Unde ești, Timeea?", continuă să-și vorbească, ,,Am nevoie de ajutor. Nu știu ce să fac!".

     Toate întrebările ce o neliniștesc i se derulează în fața ochilor, de parcă le-ar vedea materializându-se.

     ,,Ce s-a întâmplat cu Beth?"

     Parcă o vede pe Beth întinsă, fără viață, pe altarul Zaillei, folosind-o pentru îndeplinirea scopului ei egoist.

     ,,Unde e Timeea?"

     O vede pe Timeea, apărând din lumina orbitoare, precum speranța oferită de razele soarelui în fiecare dimineață.

     ,,Ranela a scăpat?"

     Și-o amintește pe brunetă, prinsă de vraja Gardienilor Zaillei, alături de Arnold.

     ,,Nicholas, alături de ceilalți Gardieni, au supraviețuit?"

     Ultima dată, l-a văzut pe Nicholas, alături de alți Gardieni, îndreptându-se către portal. Erau hotărâți să ducă la final lupta.

     ,,El... cum e?"

     L-a văzut ultima dată... De fapt, nu l-a văzut niciodată. Dar aproape l-a văzut. Dacă Ryan nu ar fi trădat-o niciodată, acum ar fi stat cu el de vorbă, probabil, dacă ar fi supraviețuit toți Zaillei.

     Oare au supraviețuit Zaillei? Ceea ce a făcut ea a fost bine? I-a salvat? Dacă nu va mai ieși de aici, măcar să știe că nu e în zadar. Își dorește să știe dacă toți cei pe care-i iubește sunt în siguranță. Trebuie să găsească o soluție ca să se întoarcă... pentru ei. Trebuie să afle dacă au supraviețuit și dacă nu au supraviețuit, o să lupte cu Zailla. Cumva, simte că nu îi mai este frică de vrăjitoare. A văzut că o poate învinge. A văzut că are slăbiciuni. A văzut că Zailla poate fi învinsă și asta îi dă mai multă încredere decât ar fi putut simți vreodată.

                                   2

     Se dă doi pași în spate, scuturându-și capul într-un mod haotic. Își duce o mână la frunte, închizând ochii. Apoi, încercând să-și mențină calmul, începe să inspire adânc, apoi să expire, să inspire, apoi să expire... ,,Îmi pierd mințile.", spune Gardianul mintal, în timp ce un zâmbet batjocoritor îi scapă. ,,Cred că este vreun efect secundar al vrăjii Zaillei. Asta este.", continuă acesta, ducându-și cealaltă mână în șold.

     Ciocănitul nu se oprește, totuși, lucru ce-l face pe Arnold să se înfioare. Este posibil ca mintea lui să-i joace o farsă atât de reală?

     Se dezmorțește, pornind, din nou, către fereastră. Se întinde ușor, către același unghi folosit mai devreme. Nu mai este nimeni în fața ușii. De fapt, ascultând mai atent, observă că și ciocănitul s-a oprit. Abia când răsuflă ușurat își dă seama cât de încordat a stat. După câteva secunde în care continuă să privească gazonul din fața ușii, fără a scoate niciun sunet, decide să o lase baltă, cel puțin acum. Întoarce capul, pentru a reveni în poziția inițială, însă inima îi ratează o bătaie, atunci când, în stânga lui, la geam, vede ceea ce se afla în fața ușii de la intrare acum câteva minute. Tresare, dând să se retragă, însă se împleticește și în următoarea secundă corpul lui face contact cu podeaua. Ar țipa, dacă ar avea putere, însă tot ce poate face este să stea și să privească în liniște făptura, care, la rândul ei, nu face nimic. Pare a fi Debbie, însă, acum o vede din față. Ochii ei sunt extrem de întunecați, însoțiți de cearcăne adânci, buzele-i sunt crăpate, iar culoarea feței îi este de un galben bolnăvicios. Arnold își dorește să închidă ochii și ea să dispară, dar nici asta nu poate face. Își simte inima gata să-i sară din piept. Parcă totul în jurul lui se blurează, rămând doar așa-zisa Debbie, privindu-l răutăcioasă.