Coșmarul de la miezul nopții

,,Fata din foc"

                                  1

     — Nu vreau să-ți spun că ți-am zis eu, dar, începe Alistair King.

     — Ai avut dreptate, îl întrerupe Allison Martin. Da, știu, Alistair. Ai avut dreptate.

     — Continuăm cu vreun test acum? I-am promis că voi sta în fața lui, atunci când i se va spune că e curat. Sau așa spunea el că e. Însă, chiar vreau să fiu de față, când se va adeveri că este doar un trădător, se confesează Gardianul.

     — Alistair, te rog, vorbește femeia. Vorbim despre un Hyde.

     — Și uităm că totul se întâmplă din vina lor, îi încheie el enunțul. Chiar te lași manipulată în halul ăsta de Maxwell? Știu că vă cunoașteți de mult timp, dar...

     — Asta-i puțin ironic, având în vedere că toată lumea crede că tu ești cel care mă controlează, de fapt, râde Allison pe un ton batjocoritor.

     — Eu? Să te controlez? se miră bărbatul, ridicând nevinovat sprâncenele. Allison, am tăcut de fiecare dată când mi-ai cerut și dacă vrei să nu mai scot niciun cuvânt, o voi face cu plăcere. Suspiciunile mele asupra tuturor nu sunt cu rea intenție. Încerc să mă gândesc la metode prin care să fim mai siguri și mai eficienți. Nu putem greși cu ceva... nu din nou.

     Ultimele cuvintele ale lui Alistair o fac pe Allison să ofteze zgomotos.

     — Ce propui acum? vorbește încet, de parcă s-ar preda.

     — Presupun că nu mai avem nevoie de niciun test asupra lui Arnold Hyde, începe Alistair. Deja știm că este al Zaillei. Eu zic să începem să luăm atitudine. Propun să...

     — Să ce? Spune! se răstește ea, pierzându-și răbdarea.

     — Nimeni nu poate scăpa de Zailla prin nicio vrajă, știi asta, Allison. În acest moment, Arnold Hyde este în aceeași situație precum Elizabeth Hyde. Va fi și el controlat în curând, începe acesta să explice. Dar există o soluție prin care îi putem salva și pe ei de Zailla, dar și pe noi, de ei.

     — Ce soluție? întreabă ea.

     Alistair King preferă să tacă. În schimb, îi aruncă o privire plină cu subînțeles.

     — Sub nicio formă! se răstește ea. Vom găsi altceva.

     — Poate că vom găsi, admite el. Dar poate că va fi prea târziu. Trebuie să-ți amintesc că suntem presați de timp?

     Allison Martin se uită la Gardian gânditoare.

     — La naiba! exclamă femeia.

     — A fi conducător înseamnă să iei decizii grele, definește bărbatul. Dacă iei decizia corectă, poți salva lumea. Dar dacă eșuezi, poți distruge totul. Dar eu sunt sigur că știi ce faci. De aceea ne punem toți încrederea în tine.

     — Și dacă greșesc? spune aceasta, speriată.

     Alistair tace, apoi răspunde forțat:

     — N-o să greșești.

     Femeia Gardian se încruntă.

     — Alistair, îl strigă ea, tu ce ai face?

     — Orice este necesar pentru a asigura siguranța Gardienilor, a vrăjitorilor și a tuturor, răspunde el prompt, de parcă aștepta această întrebare.

     — Am înțeles, spune ea. Trimite un mesaj din partea mea tuturor. Vreau să fie toți prezenți la următoarea întâlnire.

     Acestea fiind spuse, Allison iese din sala de întâlnire. Alistair rămâne singur. Privește în jur, după care pufnește într-un rânjet satisfăcut.