Coșmarul de la miezul nopții

Adevăr și minciună

                                    1

     — Nu înțeleg, vorbește Letitia Young, privindu-l încruntată pe Alistair King.

     — Nici eu, îi răspunde Gardianul, arătând o expresie surprinsă. Pur și simplu a zis că va vorbi, dacă îi vom acorda șansa.

     — Sunt sigură că este doar un truc, spune ea sceptică.

     — Poate fi, răspunde bărbatul. Într-adevăr, e puțin suspect. Eu zic să-i dăm o șansă, totuși. Nu vom pedepsi pe cineva care cere să se predea de bună voie, nu? Vom ști dacă minte.

     Letitia Young nu mai spune nimic, ci pornește direct către celula unde este Ryan închis. Alistair are dreptate. Nu vor pedepsi un om care cere șansa de a vorbi. Înainte de a se depărta, Alistair îi spune:

     — Încă ceva, Letitia. Vreau să îl interoghezi singură. Cred că am găsit ceva care să mă poate duce la fiica mea și la ceilalți dezertori. Mă pot baza pe tine?

     — Sigur, Alistair, răspunde ea, arătând un zâmbet în colțul gurii.

     Mândră, Letitia își continuă drumul. Nu se poate abține din a se simți bine că Alistair are, în sfârșit, încredere în ea. În acest fel, va restaura reputația pe care frații ei neghiobi au distrus-o, trădând Gardienii.

     Între timp, Alistair o privește plecând, sperând că Ryan va fi capabil să scoată ceva de la ea. Dacă Letitia se va dovedi a nu fi de încredere, o va păți mai rău decât Paul.

                                   2

     Valurile verzi de energie ale Ninei îi ard gâtul Ranelei. Bruneta încearcă să se țină cât de strând poate de viață, însă devine din ce în mai greu. Magia Ninei e malefică.

     — În timp ce mori, vreau să te gândești la toate lucrurile rele pe care le-ai făcut, Ranela! vorbește Nina, zâmbind răutăcioasă. Asta dacă o să ai timp, continuă ea.

     — Nina, dă-i drumul! strigă Arnold Hyde. Te rog!

     Dar șatena nu mai ascultă de mult timp. Arnold și Nicholas își doresc să poată face ceva, dar ei nu mai au puteri și Nina are. Mai mult de-atât, pare că s-a întors mai puternică decât o știau. Ceva i s-a întâmplat în Nison.

     — Știu că ești furioasă, începe Nicholas Martin. Dar, te rog, nu așa vei rezolva problema.

     Câteva mișcări ale Ninei îl fac pe Nicholas să-și dea seama că a reușit să-i atragă atenția fetei.

     — Vrei să o pedepsești pe Ranela? Atunci de ce s-o omori, când poți s-o lași în viață, să se chinuie să-și îndrepte greșelile?

     Nina începe să clipească foarte repede.

     — Haide, Nina! Ești mai deșteaptă de-atât! O s-o omori, pur și simplu? continuă Gardianul. După tot ce ți-a făcut, moartea ar fi o pedeapsă prea blândă.

     Ranela simte cum strânsoarea din jurul gâtului său slăbește, dar pericolul tot nu a trecut. Nina e la fel de furioasă.

     — Cum vrei să-i pară rău pentru ce a făcut, dacă vrei să o omori? întreabă Nicholas.

     Imediat ce Nina se uită la el, acesta îi prinde privirea, menținând contactul vizual. Expresia serioasă de pe chipul său nu îi permite Ninei să revină la poziția inițială.

     — Haide, Nina! Amândoi știm că, dacă vrei să pedepsești o persoană, n-o omori. Ai ajuta-o să scape în acest fel, continuă el. Ar fi o mișcare foarte neinspirată...