Coșmarul de la miezul nopții

Ceva doar al lor...

                                  1

     Doamna Ruth se întreabă cine ar putea fi la ora asta la ușa ei. Deși este doar opt și douăzeci de minute seara, ea nu prea are parte de musafiri nici în timpul zilei, de aceea i se pare puțin ciudat acum.

     — Imediat! strigă, grăbindu-se către ușă.

     — Cine e? se aude vocea Ranelei, din dormitor.

     Bibliotecara descuie cu grijă ușa, deschizând-o. Însă, pe cât de zâmbitoare era la început, pe atât de șocată este acum. Corpul ei se încordeaza automat, atunci când, în fața casei sale, îl observă pe Maxwell. Rămâne câteva secunde pironită, analizându-l, de parcă nu-i vine să creadă că este el.

     — Cine e? vocea Ranelei se aude din nou.

     În câteva momente, bruneta apare în spatele doamnei Ruth.

     — Maxwell! exclamă aceasta, sărindu-i în brațe.

     Gardianul își duce mâinile pe spatele ei, închizând ochii. Nu este prima dată când o vede după toți acești ani, dar este pentru prima dată când o simte la fel de aproape cum o simțea atunci.

     — Hei, Nicholas! îl salută Ranela pe băiat, desprinzându-se din strânsoarea lui Maxwell.

     — Ranela! o salută acesta, pronunțându-i numele.

     — Ce faceți aici? se dezmorțește doamna Ruth, care a stat în prag, nemișcată, asistând la scenă.

     — Poveste lungă, spune Maxwell. Dar, pe scurt, Arnold a fost arestat din cauză că, dintr-un motiv anume, Alistair King nu are încredere în el, iar eu am intrat într-unul dintre monitoarele de supraveghere ale Gardienilor, fiindcă aveam nevoie de niște informații, orice m-ar putea ajuta s-o aduc pe Nina înapoi.

     La auzul ultimei fraze a lui Maxwell, mai ales când i-a pronunțat numele fiicei pe care n-a întâlnit-o niciodată, inima doamnei Ruth ratează o bătaie.

     — Și Arnold a fost atacat de o ființă ciudată acum câteva ore. Cumva, îl făcea să vadă sau să audă ceva de care se temea el, continuă bărbatul.

     — Era un demon al fricii, îi explică Ranela. Și eu am fost atacată de unul. Bănuiala noastră este că au ieșit cumva din Lumea Umbrelor, atunci când ritualul ajunsese la apogeu. Deși poarta nu a fost deschisă, vălul dintre lumi a fost subțire.

     — Și cum îi omorâm? se interesează Nicholas.

     — Cu puterile noastre, continuă bruneta. Însă trebuie să fim atenți. Atunci când sunt atacați, scot un sunet de o frecvență atât de înaltă, încât pot sparge sticla. Timpanul uman nu rezistă sau cel puțin, unul neantrenat. Din fericire, este singura lor armă. Dar asta nu înseamnă că nu-s periculoși. Practic, ei pot face ca orice teamă, îndoială, coșmar sau slăbiciune a ta să devină reală. De aceea, va trebui să ne pregătim pentru orice. Trebuie să ne cunoaștem foarte bine fricile și să încercăm să avem curajul de a le înfrunta, dacă nu putem scăpa de ele.

     — Nu va fi ușor, murmură doamna Ruth, făcându-i pe toți trei să o privească.

     — Intrați! îi invită Ranela. Avem multe de discutat.

     Bibliotecara se dă la o parte, pentru a le permite lui Maxwell și lui Nicholas să intre.

                                  2

     — Te rog, nu face asta! strigă femeia, aplecându-se asupra picioarelor bărbatului din fața ei. Te rog din suflet, nu face asta!

     Bărbatul, însă, privește drept în față la sora lui, care strânge copilul, ce plânge întruna, la piept.