Coșmarul de la miezul nopții

Ultimul început

1

Holurile întunecate de la baza Gardienilor nu au arătat niciodată mai liniștite. Un ecou înfundat se sparge de zidurile tari, provocând fiori pe pielea oricui le surprinde. Un miros puternic, metalic, se propagă în întreaga clădire. Sânge. Întunericul cuprinzător îmbracă locul, precum o pătură groasă. Nu trebuie să fii paranoic să-ți dai seama că este tipul de întuneric din care ies monștrii.

Gardienilor le pare bine că portalul i-a putut transporta aici. Au timp să-și ia pasul, până când vor acționa în consecința acțiunilor celorlalți. Nu vor să creadă că aceasta ar putea fi lupta finală, însă acest sentiment nu le dă pace. Fiecare dintre ei este conștient că nu se știe cine va ieși în viață și cine nu. Însă, atunci când scopul pentru care te-ai pregătit să lupți întreaga viață este atât de aproape, nu îți mai permiți să te uiți înapoi.

- Știm ce avem de făcut, da? întreabă Maxwell, privindu-i pe fiecare în parte.

Deși parcă în privirea-i însăși se cunoaște o urmă de îndoială, încearcă să îi privească pe Gardieni cât de sigur poate. Primește aprobare din partea tuturor, printr-o mișcare din cap.

- Atunci, să ne separăm! îndeamnă el, inspirând adânc.

Pentru o secundă, nimeni nu răspunde la comandă și liniștea se așterne între ei, de parcă ar ține un scurt moment de reculgere. Nu se știe pentru cine. Pentru oricine. Fiindcă fiecare dintre ei poate muri. Asta poate e ultima dată când se mai văd în formația inițială. Sau poate să nu fie ultima nici pe departe. Doar timpul și soarta vor decide asta.

Imediat ce momentul de tăcere trece, ceilalți încep să dezmorțească precum niște statui ce prind pentru prima dată viață. Rebecca, alături de Nicholas, de Ranela și de Nina pornesc la stânga, de-a lungul holului, pierzându-se în întuneric.

2

Nina se simte puțin nesigură. Știe că Rebecca și Nicholas sunt antrenați foarte bine, iar Ranela ar putea ajuta și ea, însă, dintre ei, doar Nina are puteri. Și nici măcar nu știe cum să le folosească în totalitate! Le-a promis celorlalți că simte toată forța asta înăuntrul ei. Și o simte. Chiar o simte. Problema e că Arnold e posibil să aibă dreptate... puțin. Nu prea știe cum își va dezlănțui puterile. Atunci când a aflat că Alistair i-a omorât mama, a simțit că l-ar putea zdrobi. Acum nu mai simte asta în totalitate. Poate, dacă l-ar întâlni, sentimentul s-ar întoarce. Dar problema e că trebuie să fie de ajutor și în privința celorlalți Gardieni. La Alistair e posibil să nici nu ajungă ea. Și cum va reuși să-i urască pe ceilalți Gardieni cu atâta ardoare?

- E în regulă, îi șoptește Nicholas din spate, făcând-o să tresară ușor.

Nina abia acum observă că Rebecca și Ranela merg în fața ei, iar Nicholas în spatele ei. Doar nu crede vreunul dintre ei că pot s-o protejeze pe ea. Se poate proteja singură. Măcar atât știe.

- Da, răspunde șatena cât de încet poate.

- Te simt încordată...

- Mai tare puteți? intervine Rebecca, întorcându-se alături de Ranela cu fața spre ei. Normal că e încordată. Poate moare. Fericit?

Nicholas nu mai spune nimic, ci doar expune un mic zâmbet în colțul gurii, însă îl șterge imediat ce realizează că mama lui nu glumește. Nina nu-și dă seama dacă pe Rebecca chiar a deranjat-o discuția lor sau că Nicholas vorbește cu ea, în special. Nu o știe de foarte mult, însă, chiar și în timpul scurt în care a putut s-o observe, Nina are impresia că Rebecca este destul de ostilă față de toți. Asta o face să se simtă puțin mai bine, dându-i speranța că poate femeia nu are ceva cu ea personal.