Coșmarul de la miezul nopții

,,Nimeni nu scapă"

                                    1

     — ,,Un apel la numărul de urgențe a pus pe jar mai multe echipaje de pompieri, care au avut misiunea de a stinge o casă în flăcări. Deși au stins focul într-un timp relativ scurt, casa nu a putut fi salvată, în locul acesteia rămânând doar ruine și cenușă. În zilele următoare se va desfășura o anchetă pentru a se stabili cauza incendiului. Deocamdată nu există nici măcar o explicație logică prin care să se estimeze cauza. Nu au existat victime, deoarece în casă nu mai locuiește nimeni. Locuința incendiată aparține însuși familiei Hyde. Amintim că se leagă extrem de multe tragedii de această familie. În anul o mie nouă sute nouăzeci și nouă, accidentul lui Maxwell Hyde a făcut furori timp de câteva luni bune în rândul populației. Bărbatul a fost închis în ospiciul orașului nostru, până în acest an, când a evadat. Tot în acest an, soția sa, Leah Hyde, și fiica sa cea mică, Nina Hyde, au murit din cauze necunoscute. Legate de numele său, mai sunt alte două dispariții: fiica sa cea mare, Elizabeth Hyde, și bibliotecara Ruth Davis, care îi fusese prietenă apropiată încă din copilărie. Poliția crede că și incendierea locuinței sale ar putea avea legătură cu bărbatul. Mai multe informații vor fi dezvăluite pe parcursul anchetei.", citește Letitia Young cu voce tare articolul postat în aceeași zi, după care lasă telefonul pe masa din încăpere.

     — Și ce vrei să zici cu asta? o întreabă fratele său, Paul.

     Letitia ridică privirea, ochii ei plimbându-se pe trupul lui. Cei doi se află într-una dintre celulele de la baza Gardienilor. Paul Young este încă legat de un scaun. Cămașa sa este sfâșiată pe piept, lăsând răni adânci la iveală. Părul său este ud de transpirație, iar șiroaie de sânge uscat zac pe pielea sa, sub nas și în colțul gurii. Fața, deși nu-i mai este în suferință, este crispată tot timpul. Vânătăile de sub ochi și de pe obraji îl fac să pară mai în vârstă decât este deja. Ochii săi sunt încă înlăcrimați. Refuză să se uite la sora sa. Privește doar în jos.

     — Maxwell se duce la fund, spune Letitia.

     — Sigur. Cu siguranță Alistair King nu și-a băgat deloc coada. De fapt, poate că tu ai pus focul. Mai nou, ești lacheul lui, scuipă Gardianul cuvintele.

     — Eu am fost cu tine, aici, tot timpul, Paul. Și Alistair nu are nimic de-a face cu asta. El e plecat acum. Își caută fiica, explică fata.

     — N-o s-o găsească, spune Paul, rânjind strâmb.

     — Ba o s-o găsească. Maxwell e închis acum. E doar o chestiune de timp până când va vorbi. Va vedea că Alistair nu e rău, ci doar vrea să aibă cooperare din partea tuturor. Când vei realiza că suntem, de fapt, de aceeași parte? se răstește Letitia. Când vei vedea că, de fapt, voi sunteți dezertorii care ați distrus totul? Am rămas în inferioritate numerică în fața Zaillei și voi ați decis să ne separăm? Maxwell a fost! Din vina lui ne-am separat!

     — Tu! o întrerupe fratele ei. Cum poți să mai crezi în Alistair, după ce era gata să omoare trei oameni nevinovați?

     — Fata Hyde era inutilă! Doar ne chinuiam cu ea! Leah era și ea o cauză pierdută și Arnold... el încă o auzea pe Zailla! țipă Letitia.

     Paul Young scrâșnește din dinți, în timp ce-și mișcă încheieturile. Știe că nu poate scăpa și acest lucru îi este amintit de fiecare picătură de sânge pe care tăieturile cauzate de funiile energetice o lasă.

     — A fost un demon al fricii aici! răspunde Paul. Probabil Arnold era nesigur că se detașase de tot de Zailla, iar demonul i-a adus frica la viață. Și Leah a fost atacată de un demon al fricii. Oricare dintre noi puteam fi atacați!