Fericirea este ea

21

  Somnul meu de prințesă nu a durat foarte mult. M-am foit toată noaptea, simțeam că nu îmi aparține acest pat. Oricât aș fi încercat nu îmi găseam o poziție confortabilă.

  Ridic telefonul de pe noptieră și mă uit la ceas care îmi indică 7:26 am. Decid să mă ridic din pat. Trec peste rutina de dimineață. Iau o pereche de colanți și un maieu, mă schimb de haine, iau căștile, telefonul și ies din casă. Îmi pun căștile în urechi și pornesc un playlist.

  Încep să alerg. Nu mai făcusem asta așa devreme de mult timp. Înainte obișnuiam să îi scot pe frații mei mai mici la alergat. Nu reușeam să îi iau și pe Carter și Harper. Carter dormea până când suna alarma, iar Harper de cele mai multe ori nu era acasă.

***

  Peste ceva timp de alergat, nu mult, mă opresc. Intru în magazinul cel mai apropiat de casă. Cumpăr înghețată și după plec. Speram doar să nu mi se topească înghețata până acasă.

  Intru in casă, pun înghețata în congelator și în același timp vorbeam cu mama.

  - Neața. Unde ai fost? întrebă mama
  - Am simțit nevoia să îmi consum energia, spun eu ironic.
  - Ce s-a întâmplat aseară? Te-am auzit țipând, dar am adormit cu copii și dacă veneam se trezeau și ei.
  - Nimic important. Stai liniștită, spun și încerc să mă îndrept spre scări.
  - Katherine. Îmi dau seama când minți chiar înainte să o faci. Vorbește cu mine. Ești bine? Samantha e bine? Voi sunteți bine?
  - Urăsc că mă cunoști atât de bine. Dar nu îți pot povesti acum. Trebuie să fac un duș, urăsc să fiu transpirată.

  Urc în cameră și intru direct la duș. Apa fierbinte curgea pe corpul meu lăsând urme fine. Detest apa fierbinte, dar în acest moment mă ajuta într-un fel sau altul. Oricât de mult aș fi vrut să mai stau sub jetul de apă, trebuia să ies.

Îmi pun halatul pe mine, mă spăl pe dinți și pe față, iar apoi merg să mă fac comodă sub pătură. Mă holbam la pereți, până când am realizat că am uitat să încui ușa, și am realizat asta prin simplu fapt că l-am văzut pe Carter intrând pe ușă.

- Hei! Ești ok?
- Te-a trimis mama? spun eu pe un ton ușor iritat
- Nu. Voiam să te rog dacă îmi poți împrumuta niște bani. Dar am văzut cum te uiți pe pereți și am zis sa întreb, spune cu o urmă de îngrijorare
- Cât ai nevoie?
- 30$. Am întâlnire în seara asta, iar mama știe că m-am angajat și..
- E ok Carter. Nu trebuie să îmi explici. Caută în geantă. Ia cât ai nevoie.
  - Mersi. Dar ești sigură? Sunt ultimi bani din portofel, spune vrând să îi pună înapoi.
  - Da, sunt sigură. Distracție plăcută. Și ai grijă de Miranda ok?
  - Mulțumesc. De unde știi că este Miranda?
  - Doar închide ușa după ce pleci.

Carter a părăsit camera. Uitându-mă pe pereți am realizat că ar trebui să mă angajez. Să încep să strâng bani pentru facultate. Acum am mai mult timp la dispoziție, așa că nu îl voi irosi. Mi-am luat telefonul și am început să caut job-uri pe durata verii.

  Am găsit tot felul de job-uri, dar cel mai avantajos era postul de chelneriță într-un restaurant micuț nou deschis. Era foarte aproape de casă, așa că am programat cu ei un interviu astăzi, câte era peste o oră.

  M-am ridicat din pat și am început să mă uit prin dulap după un outfit care să se potrivească. Am găsit o cămașă fără mâneci și o pereche de blugi scurți negri cu talie înaltă. M-am îmbrăcat și am coborât în bucătărie.

  - Unde pleci? mă întreabă tata
  - Am găsit pe internet un post liber de chelneriță la restaurantul care s-a deschis recent. Este aproape de casă, job-ul este pe durata verii, și mă duc la un interviu.
  - Ok. Ai nevoie de ceva?
  - Nu. Unde sunt cheile de la mașină? Le-am lăsat pe masă.
  - A luat-o mama ta. A plecat să facă cumpărăturile.
  - Ok, dar cealaltă mașină?
  - A lut-o Harper, a plecat cu fetele la un film.
  - Și cum mașina ta nu am voie să o conduc, merg pe jos, mulțumesc, spun cu ironie
  - Succes!