Fericirea este ea

10

O raza de soare se juca pe fața mea. Nu puteam sa dorm liniștita. M-am ridicat și am tras perdelele încât sa nu mai între nicio rază.

După ce m-am pus in pat o aud pe mama ca intra. Se duce și îmi trage perdelele pentru a deschide geamul.

- Trezirea Khaterine. Ai treaba azi
- Doamne, n-am voie sa dorm, mormăi eu
- Nu. Este deja 12, spune și îmi trage pătura de pe mine
- Doamne, cum naiba sa fie 12, spun și ma ridic instant

Mama iese din camera și după ma uit la ceasul de pe noptiera. Era 8:30
O urăsc. Am făcut și eu ceva și gata. O văd pe Leah cum intra in camera.

- Lume noua. Când ai venit acasă?
  - Aseară. Dar dormeai deja și am zis sa nu te mai trezesc, spune și vine sa ma ia in brațe
  - A venit și Hannah cu tine nu?
  - Normal. Sky cum este? Carter nu e acasă?
  - Sky începe sa își amintească, iar Carter este internat la dezintoxicare de câteva zile
  - Ce naiba a facut?
  - Îți povestesc eu. Hai sa mancam

  Mergem jos și văd farfuri pe masa cu mâncare. Ma așez și mama îmi spune ca nu m-am așezat potrivit. O întreb unde ar trebui sa stau și îmi arată ca nu mănânc.
  M-am nervat așa ca m-am dus in camera.

  - Încă ești pedepsita, nu ieși fără știrea mea, țipa ea

  Mi-am făcut un duș și după m-am schimbat. Ies pe geam pentru ca am un copăcel lângă. In plus, Carter m-a învățat cum sa fac asta.

  Știam ca nu pot merge la Dylan pentru ca are probleme cu mama lui. Telefon nu am pentru ca mi l-a luat mama și am noroc ca nu îmi știe parola.

  Nu aveam niciun ban la mine. M-am dus într-un parc departe de casă. M-am pus pe un leagăn și am început sa ma dau. Stăteam într-un fel întinsa și ma dădeam cam tare. Îmi lăsam capul pe spate și admirat priveliștea.

  Aud niște țipete: "mami, este Katherine". Aleg sa nu ma uit in direcția de unde veneau acele țipete. Continuam sa ma legăm încet cand deodată simt ca sunt împinsă și încep sa ma legăn mai repede.

Ma opresc și las capul pe spate. Nu era nimeni. Când am lăsat capul in jos o pereche de buze catifelate, fine și super cărnoase s-au lipit de ale mele. Schimbul de saliva nu putea lipsi. Deschid ochii și o văd pe Shamantha.

Ma ridic și intrerup sărutul.

- Ești nebuna? Dacă ne vede cineva și le spun alor tai?
- Ai mei sunt chiar acolo cu Ava și Avery. Le-am spus ca ești colega mea și am venit sa văd ce faci aici. Chiar nu ma interesează dacă au văzut, spune și chicoteste. Și ce faci singura pe aici?
- Am fugit de acasă
- Ce? a țipat foarte tare.

Dupa ce ne-am așezat într-un foișor din parc, i-am explicat tot.

- Acum mergem la tine, spune ea și se ridica

O trag de mana și o pun înapoi jos.

- N-ai nicio șansa. Nu vreau sa mai încasez alte pedepse, jigniri. Mama ma face sa ma sint ca un rahat in fata fraților mei. Ei mereu fac chestii rele și scapă nepedepsiți, dar eu doar am mințit ca am dormit la Dylan și de fapt am dormit la tine și uite ce îmi face.  In plus nu am mai mâncat nimic de aseară.
- Asta te face sa te simți mai bine? spune și ma saruta.
- Poate unul mai lung și mai apasat, nu am apucat sa termin tot ca m-a sărutat iar.

  Ne-am dus lângă părinții ei. Părinții ei au insistat sa o sun pe mama și sa ii spun unde sunt deoarece mama Shamanthei m-a luat intr-o parte și mi-a explicat câte griji își face o mama. Mi-a spus ca ea este fericita ca Shamantha si-a mai revenit și nu mai face atâtea prostii câte făcea înainte.

  Am decis sa nu ii sun pe ai mei ci sa ma duc acasă, iar Shamantha ma conduce pentru ca ea m-a convins.
  Ajungem in fața casei.

  - Eu nu vreau sa sun la sonerie, spun eu
  - O fac eu, spune ea dar eu o opresc
  - Nu înainte sa fac asta, spun și o sarut. Ești o iubita grozava și sunt foarte fericita ca ne-am cuplat. Înainte sa intru in casa și sa îmi încasez doza de pedepse și jigniri vreau doar sa știi ca as fi in stare sa spun oricui fără sa îmi pese de ce vor spune doar pentru a fi noi fericite
  - Kat, spune și după ia o pauza, lasă capul in jos iar după câteva secunde îl ridica, avea lacrimi in ochi. Ar trebui sa mergi

  Am sunat la sonerie. Mama mi-a deschis și a început sa se ia de Shamantha.

  - Deci tu ești acea Shamantha care îmi distrage fata?
  - Mamă, ea nu a făcut nimic. Ba din contra ea m-a adus acasă pentru ca nu voiam sa vin
  - Kat e ok, spune ea și îndură tot ce ii zice mama
  - Halală educație ai primit, ii spune Shamanthei. Părinții tai nu te-au învățat ca nu este bine sa ii minți pe alți părinți pentru ca își fac griji? Mama lui Dylan a ajuns in spital din cauza ta, țipa la ea.

  Am văzut ca Shamantha mai are puțin și plânge. Nu am văzut-o niciodată plangand și nici nu este momentul potrivit. Trag aer in piept și încerc sa o confrunt pe mama.

  - Mama gata. Tu nu observi ca nu este vina ei in toate astea? Ea m-a adus acasă când eu am sărit pe geam și stăteam in parc, ma dădeam pe un leagăn de zici ca eram drogata sau ceva. Ție îți arde numai sa stai după mine și sa ma batjocorești in loc sa afli cum a scăpat-o Harper pe Sky in cap. Da, Sky nu a "căzut"
  - N-ai habar de ce spui, îmi spune ea mie
  - Kat eu plec acum, spune Shamantha și ma ia in brate
  - Nu pleci, vin cu tine 

  Mama s-a înfuriat foarte tare. Eu încercam sa vorbesc cu Shamantha ca sa ma aștepte pana îmi iau ceva din camera iar mama înrăutățea situația.

  - Ai doua opțiuni. Ori plec cu ea, ori ea rămâne la noi și încerci sa o accepți
  - Niciuna, spune Shamantha. Tu vei sta acasă iar eu ma voi duce acasă. Mai bine sa te știe mama ta in siguranța
  - Sam te rog, asculta-ma puțin
  - Nu Kat, asculta-ma tu. Am îndurat tot ce mi-a spus mama ta doar pentru ca țin la tine, așa ca te rog, rămâi acasă. Vedem noi cum vorbim, numai rămâi aici

  Am acceptat sa fac ca ea chiar dacă nu îmi convenea.

  - Suna-o pe mama ta și spune-i ca rămâi aici i seara asta, spune mama
  - Serios? spune eu nedumerită
  - Doamna Morgan, nu vreau sa înrăutățesc situația
- Nu înrăutățesc nimic, și spune-mi Sonia.

Intram in casa, ne așezăm la masa lângă ceilalți iar apoi ne îndreptam spre camera mea. Shamantha s-a schimbat in pijamalele mele și eu la fel.

- Kat? Ce este asta?
- Ce anume? Shamantha îmi arată un plic.

Deschid plicul și in el era o foaie pe care scria:

Dacă vrei sa știi ce i s-a întâmplat cu adevărat copilului adu-l mâine la ora 12:00 p.m. in locul unde a avut loc "accidentul"