Fericirea este ea

6

Tresar deodată și ma trezesc. Am avut un vis ciudat. Ma uit la ceasul de pe noptiera care îmi indica 5:27 a.m. Ma ridic din pat si ma îndrept spre bucatarie. Îmi iau un pahar cu apa rece și după ma întorc in camera. Ma așez înapoi in pat și adorm instant.

  Aud țipete, foarte multe și foarte tari, parca cineva ar fi in camera mea și ar țipa. Deschid ochii și ma ridic. O văd pe Harper cum ma striga și ma scutura.

  - In sfârșit, s-a trezit prințesa. Știi cât este ceasul?
  - Um...nu am telefon
- Ca tot ai adus vorba, știu ca nu ai fost la detenție și știu ca nu profa ți-a luat telefonul, știu ca nu ți-a fost furat de hoți și știu ca o fata a venit azi cu asta. spune și îmi arunca un plic

Deschid plicul și îl citesc. Dau sa ma ridic iar Harper îmi face semn sa stau jos.

- Kat, ce se întâmpla? Vorbește cu mine? Cine este S? De ce vrea sa te distrugă?
- Este complicat, spun și pun plicul pe noptiera
- Am fost și eu la liceu, voi înțelege
- Da, dar nu ai fost și nici nu ești ca mine așa ca nu vei înțelege.
- Kat, explica-mi

După ce am stat sa ii explic ce se întâmpla cu adevărat între mine și Shamantha, ezitant faptul ca am vrut sa o sărut, mi-a spus ca mergem chiar acum sa îmi iau telefonul de la ea.

- Nu merg. Numai vreau sa fac asta, poate sa îl păstreze, nu îmi pasa. Pentru mine toată faza asta nu s-a întâmplat. In inima mea regret ca m-am băgat in asta
- Dar dacă ignori totul nu vei ajunge nicăieri.
- Nici nu vreau sa ajung undeva decât la o facultate buna ca sa scap de ei, cum ar fii NYU sau YALE
- Nu știu cum vei trece tu peste dar eu nu voi putea dormi fără sa nu știu ca ești bine
- Dar sunt bine
- Ok, cum zici tu

După ce a plecat din camera mea, m-am dus sa îmi fac rutina de dimineața și după am coborât sa mănânc. Toată lumea parca dispăruse. Ma uit la ceas și văd ca este 1:26 p.m. Nu am mai mâncat. M-am încălțăt și m-am dus la Dylan care era foarte furios.

Eram in garajul lui și lucram la acea roata stupida.
Îmi scapă ciocanul dar îmi trag piciorul foarte repede. Ma aplec sa îl iau și după când ma ridic o văd pe Shamantha in fața mea.

- Ți-ai pierdut ceva ieri?
- Mi-ai furat ceva ieri?
- Poftjm, mi-am dat seama ca este al tău pentru ca numai tu ai putea avea poza cu Kpop grup
- De ce doar eu?
- De ce doar tu? spune și îmi pune mana pe obraz. Pentru ca doar tu ești o ciudata.

Îmi dă parul după ureche și după îmi șoptește:

- Doar tu poți fi așa, accepta realitatea copilo

O împing și după îmi văd de treaba mea. Aud cum pornește mașina și ma întorc privind mașina cum pleacă.

- Cine era? spune Dylan care abia venise din casa cu cafea
- Nimeni, doar o mașina, spun și îmi dă cafeaua. Crezi ca sunt o ciudata?
- Serios? Ma intrebi pe mine care sunt gay. Nu. Nu ești ciudata, ești doar tu însăți
- Ți-am mai spus vreodată cât de mult te iubesc?
- Da, dar sunt gay
- Mai taci

Ne continuam treaba și deodată Dylan își bate un cui in deget din greșeală. Ma duc in casa sa iau bandaje și betadina. Il pansez și după îi spun sa stea câteva minute. Eu îmi continui treaba, dansând și cântând pe Kpop.

  Timpul parca zbura, roata încă nu era gata, dar tot ce știu este ca degetul lui Dylan era bine, doar asta ma interesa.

  - Hei, aud o voce de băiat

  Ma întorc și văd un băiat pe care nu îl cunoșteam. Așteptam ca Dylan sa facă prezentările dar nu face asta.

  - Buna, spun și întind pumnul, eu sunt Katherine, cea mai buna prietena la lui Dylan de când ne știm
  - Buna, bate pumnul, eu sunt Sam

  Un gând m-a dus spre Shamantha, dar am trecut peste.

  - Deci Sam, ai venit sa ne ajuți?
  - De fapt, eu și Sam te vom lăsa să te descurci cu roata, închizi garajul când pleci, spune și îmi arunca cheile.
  - Ok, cred. Distracție plăcută.

  Încă nu îmi iese din minte ceea ce mi-a spus Shamantha, faptul ca sunt o ciudata. Dacă eu sunt o ciudata, ea de ce a stat cu mine? Asta nu o face și pe ea ciudata?

  Închid garajul și ma duc in camera lui Dylan stand in pat și uitându-ma prin laptopul lui. Încă ma gândeam la Shamantha. Deodată mi-a venit gândul sa ii spun surorii mele tot adevarul. M-am urcat in mașina și am plecat spre casa.

  Intru și ma îndrept spre camera lui Harper, care nu era acasă. O sunam non-stop și nu răspundea. I-am lăsat câteva mesaje ca sa știe despre ce era vorba. Aș fi vrut sa ies pe afara, sa stau pe o banca rece din parc și sa simt cum adie vântul, dar nu am cu cine sa ies.

  Pana la urma ma decid sa ies singura. Mi-am luat un energizant și m-am așezat pe o banca rece. Simțeam ca am nevoie de cineva căruia sa ii spun ce simt cu adevărat, dar pana și de Dylan îmi ascund sentimentele, nu sunt demnă sa ii fiu prietena.

  - Hei, tu, de ce trăiesc dacă nu ii pot spune unei fete ce simt? Dacă nu o pot confrunta?

  Câinele acela se uita foarte ciudat la mine, dar a rămas pentru ca ii dădeam chipsuri. Îmi continuam discuția cu câinele pana când Harper a dat de mine in parc, in timpul plimbării cu..... cred ca noul ei prieten?

  - Kat? Ce este cu tine aici?
  - Ouuuu.... nu îți face griji, am ieșit sa iau aer.
  - Mergem acasă, acum.

  Tot ce știu este doar ca am intrat intr-o mașina atât.