Fericirea este ea

24

  - Kate? Ce s-a întâmplat? spune Zoey speriată
  - Trebuie să ajung la spital, spun și îmi șterg lacrimile
  - Vin cu tine.
  - Nu! Nu este nevoie, te țin la curent.
  - Ce s-a întâmplat? Cine este la spital?

  Nu am apucat să îi răspund că am ieșit din cameră. In timp ce ieșeam din casă am făcut o comandă la uber pentru a ajunge mai repede. Mașina a venit și eu m-am urcat spunându-i să se grăbească că este urgent.

  Am ajuns la spital. Cobor din mașină, dar nu înainte să plătesc. Intru în spital și întreb de Samantha Smith. Mi se spune că este în operație și că pot aștepta pe in sala de așteptare. Nu durează mult și îl văd pe Dylan și pe Theo.

  - Dylan! Ce s-a întâmplat? Unde este Sam? Este bine? Ce a pățit?
  - Calmează-te te rog.
  - Cum aș putea să mă calmez, spun eu disperată.
  - Stai jos, o să îți povestesc. A avut un accident de mașină. Avea viteză cam mare și nu s-a mai asigurat când a intrat în ront, mașina din stânga a intrat în ea făcând praf toată partea stângă. Acum este inconștientă, doctorul a spus la prima vedere că este în comă.
  - Comă? țip eu foarte tare. Ai sunat-o pe mama ei?
  - Au sunat-o personalul spitalului. Trebuie să ajungă in câteva momente.
  - Voi erați cu ea?
  - Eu și Theo o urmăream. Știam că urma să facă o prostie deoarece m-a sunat Amanda.
  - De ce nu m-a sunat pe mine?
  - Știa că nu mai sunteți împreună și nu a vrut să te deranjeze.
  - Cum ar putea să mă deranjeze o astfel de veste?

  Mama ei a intrat în spital împreună cu gemenele. Era și ea la fel de disperată și cu fața plină de lacrimi ca și mine. Vine înspre mine și începe să țipe:

  - Numai din cauza ta fata mea este acolo acum
  - Nu este vina mea. Nu am pus-o eu să vină la mine. Nici măcar nu știam unde se duce.
  - Mama calmează-te te rog, spune Ava
  - Se uită tot spitalul la noi, spune Avery
  - Dacă o singură dată te mai apropii de fata mea, te distrug, spune și după se așează pe unul dintre scaune.

  Nu am băgat-o în seamă. Tot ce voiam era ca Sam să fie bine. Știu că am rănit-o, dar ea m-a rănit pe mine mai mult. Începusem să îmi amintesc de toate momentele frumoase pe care le-am petrecut cu ea. Avea sentimentul că urma să o pierd și nu voiam. Nu voiam să îmi plece inima din piept. Nu voiam să fie ultima dată când o mai văd.
  Asistenta iese oe hol și ne dă vești:

  - Samantha este într-o stare teribilă acum. Dar facem tot ce putem ca să o aducem înapoi pe picioare.
  - Tot ce puteți? Nu este de ajuns pentru fata mea. Este doar o adolescentă care nu a greșit cu nimic, nu merită asta, spune mama ei răspunsul-se la asistentă
  - Mulțumim, spun eu cu o oarecare calamitate.
  - Să treceți cu bine, spune și se întoarce în sala de operație.

  Mama ei mă privea cu ură. Ea tot crede că este vina mea, că eu am împins-o să facă asta. Eu nu am mai auzit nimic de Sam de săptămâni bune. Nu știam absolut nimic despre cum s-au desfășurat ultimele săptămâni pentru ea. Eram în mari dureri acum, dar știam că ea este în dureri mai mari. Îi fac semn lui Avery să se mute cu un scaun la dreapta și mă așez între ea și mama ei. O îmbrățișez pe mama ei și îi spun:

  - Aveți încredere în mine, va fi bine. Încercați să vă calmați vă rog deoarece le îngrijorați și pe fete.
- De ce faci asta? De ce ești drăguță deși eu te-am călcat în picioare cu fiecare cuvânt pe care ți l-am spus? De ce ești aici lângă mine, știind că nu te vreau în jurul copiilor mei?
- Deși nu v-ați dat seama, înainte să aflați ce se petrecea între mine și Sam, dumneavoastră mi-ați fost ca o mamă. Îmi plăcea când veneam în casa dumneavoastră și mă tratați ca pe copilul dumneavoastră. Deși nu mai sunt împreună cu Sam, asta nu înseamnă ca am uitat-o pe ea și pe fete. Și eu am o mamă, și aș fi vrut să fie cineva lângă ea să o ia in brațe dacă eu eram în situația lui Sam. Acum calmați-vă, Sam va fi bine.