Beau un ceai fierbinte
Și stau înspre fereastră,
Aducerile-aminte
Cuprind zarea albastră.
Cuprind și-a mea simțire,
Se prelungesc spre mare
Mă vezi, Nemărginire?
Aș vrea a ta uitare.
Și ceaiul se sfârșește
Mirarea mea nu trece...
Tu, soare, asfințește
Și lasă-mă mai rece!
De când mă știu în lume
M-am înfrățit cu luna
Și steaua fără nume
Mi-e sfeșnic totdeauna.
Tu, noapte, mă îmbată
Cu izul tău tanatic
Și-mi spune înc-o dată
De dorul singuratic.
Și mă vor prinde zorii
Sorbindu-i ca pe-un ceai...
Că-s eu, că-s călătorii -
Acum gustăm din rai.
