N-avem nevoie de multe lucruri pentru a fi fericiți și nici de mulți oameni pentru a nu ne simți singuri. N-avem nevoie de dovezi false de prietenie, de promisiuni deșarte sau prefăcătorii. Totul e prea scurt, iar viitorul închipuit ieri nu devine decât un trecut fără savoare. Între timp, ce n-a fost să fie dispare, iar ce a fost prezis își face locul în viața noastră.
N-avem nevoie de multe lucruri pentru a fi fericiți și nici de mulți oameni pentru a nu ne simți singuri. N-avem nevoie de dovezi false de prietenie, de promisiuni deșarte sau prefăcătorii. Totul e prea scurt, iar viitorul închipuit ieri nu devine decât un trecut fără savoare. Între timp, ce n-a fost să fie dispare, iar ce a fost prezis își face locul în viața noastră.
N-avem nevoie de hârtii valoroase. Poate doar câteva care să ne scape de griji. Dorințele noastre nu se pot limita la lucruri materiale. E prea trist să trăim doar pentru a fi o mână de schimb valutar. Putem fi mai mult, putem oferi mai mult. Trebuie doar să fim conștienți de esența noastră și să nu uităm că nu mereu esențele tari se țin în sticluțe mici. Mai există și excepții.
În schimb, avem nevoie să ne știm împăcați cu noi. Să ne mulțumim cu ceea ce avem, dar să nu ne oprim acolo. Cu puțină bunăvoință putem muta munții din loc, dar mai ales ne putem schimba destinul. Să fim buni. Fără să exagerăm, dar exact atât cât trebuie. Fără a ne lăuda cu asta.
Avem nevoie de-o casă călduroasă, de-o mână grijulie, de-un suflet plin de iubire.
Și toate astea pentru că lucrurile prețioase au nevoie de spațiu, atenție și disciplină.
