Si totuși Moldova are farmecele ei, indiferent de gropile de pe străzi, de mentalități reduse la zero sau alte zeci de probleme cu care se confrunta societatea noastră. Ea ne aparține si nu putem renunță sau reveni la ea ori de cate ori se schimba situația in ce privește starea ei, pentru ca, sa recunoaștem, cine nu e mândru atunci cand echipa națională sau oricare reprezentanta a câștigat un meci important de fotbal, sau atunci cand un simplu cetățean s-a remarcat prin abilități speciale. E frumos si atunci spunem cu gura larg deschisa ca e a noastră si ca ,,Nasc si in Moldova oameni". Insa la prima ocazie uitam de tot ce este bun si aruncam cu noroi in oameni si fapte. Ma întreb de ce n-am putea-o iubi asa cum este: cu oameni calzi si blânzi, reci si insensibili; cu străzi europene si drumuri de tara...
Visul nostru, al tuturor, ma refer la noi, tinerii, este sa plecam oriunde in alta tara pentru a ne crea un viitor cat mai frumos. Dar cum putem oare avea un viitor, cand uitam cine suntem si de unde venim?
Vom gasi acel loc unde sa ne simțim bine cu noi înșine si in care sa ne nu para rău nici macar un minut pentru ca l-am lăsat in urma, acel pamant sfânt unde am calcat pentru prima data, acel loc unde am învățat tot ceea ce suntem?
Eu zic ca e frumos sa știi ca aparții unui loc, sa știi ca acolo vei fi primit indiferent de grosimea portmoneului cu brațele deschise, asemenea fiului rătăcitor; sa stii ca orice nu ai face ai un loc in care sa te regasesti pe tine insuti, in caz ca ai uitat cine esti.
Cu totii plecam, insa cel mai important este sa nu uitam drumul de intoarcere. Sa revenim mai buni, mai experimentati si sa facem din tara noastra un vis pentru altii.
Iubesc Moldova pentru ca aici am devenit OM, aici am simtit mirosul Craciunului, sfintenia sarbatorilor de Pasti, pentru ca aici pot sa plang si sa rad in limba mea.
Iubesc Moldova pentru ca e un pamant binecuvantat, cu oameni frumosi, natura deosebita si istorie frumoasa.
O iubesc pentru ca e a mea si e a fiecaruia din noi, cei care stim romana, cei care nu uitam de ea odata ce'am pasit intr'o alta lume.
