Ieri în timp ce conduceam, la 04h48 p.m.
În Germania. Era un accident pe autostradă. Pe patru benzi rutiere. Închise. 6 mașini praf și țăndări făcute...
Eu cu gândul, la plecarea tatei, pe 21 octombrie 2021, am mai ridicat greutăți. Dar după plecarea lui către Dumnezeu în paza lui. Spre lumină. Este mult mai greu decât mi-am imaginat. Nu poți uita ușor. Pe cineva care a fost lângă tine când erai mic și vulnerabil. Am făcut tot ce le stă în putere pentru a fi în siguranță, pentru a avea o pâine pe masă, pentru a avea un acoperiș care se te protejeze de călduri și de ger. Pentru a avea siguranță și pază. Și să nu tragi din greu pentru ziua de mâine. Muncind. Nu peste noapte. Pentru că deja au făcut-o el și ea. Mama și tatăl tău.
Să muncești undeva. Și după vezi ce ai de gând să te faci. Valabil pentru cei care termină liceul. Sau nu au gândul la școală.
(°-° ) Mulțumesc, pentru participare. La evadare din matrice.
Confesiune /*o prietenă de pe Wattpad.*/
- Ștefan uneori, cei ce încă au cele două perechi de brațe susținătoare, puse ca barieră, de jur împrejurul lor.
Uită faptul că acestea sunt cele mai prețioase dar de la Dumnezeu.
Dragostea de familie cea mai curată iubire. Ca toate condițiile de trai sunt asigurat în fiecare zi de ei.
Fără vre-un efort special din partea noastră. Ori că suntem tineri, nu avem încă minte să înțelegem. Ce este greul în viața reală. Nu în fantezie. Trezit dis de dimineață iar și iar timp de 20 - 30 de ani. Poate navetă. Poate deplasare.
Și poate că tot ce așteaptă în schimb, câteodată, este un amărât de "mulțumesc" sau îmbrățișare.
Nu ne cer asemenea lucruri, dar le așteaptă adesea.
