♨ Sarcina - "Croiește-ți propriul drum" :RO

Sarcina - Partea a sasea [editie de iarna]: Bantuita II.

-Pai se pare ca se potriveste mai bine, nu crezi?

Mi-am dat ochii peste cap. In tot acest 'ritual' nu-mi dadusem seama ca obrajii imi ardeau, suprafata lor rosie ca focul.

-Prostanacule, am oftat eu.

El mi-a zambit. Eu l-am fixat cu privirea. Mai repede decat ar fi trebuit, mana lui mi-a apucat barbia si mi-a tras capul usor in sus, un val de respiratie calda mi-a gadilat nasul. Mi-am inchis ochii in anticipatie.

Intr-o secunda, am simtit o presiune pe frunte. Mi-am deschis ochii, cat sa-i vad barbia.

Mivril a inceput sa isi fluture mana prin fata, chicotind si gafaind.

Mama s-a calmat si a zambit si ea.

El ma sarutase pe frunte.

Inainte sa se retraga cu totul de langa mine, s-a oprit la cativa centrimetri de fata mea.

-Sa ai grija de tine, Pufu, imi sopti el cu un ranjet pe fata.

S-a dat jos din pat si s-a mai uitat o data la mine.

O asistenta a intrat, anuntandu-i ca trebuie sa iasa, programul de vizite se terminase.

-Nu uita ce ti-am zis, Pufu, a spus el iesind pe usa.

Am oftat si mi-am dus mana pe frunte. Sigur, era bandajata, insa puteam inca sa simt presiunea buzelor lui pe frunte. Sa fi fost un vis? Nu. Sigur nu. Ma rugam lui Dumnezeu sa nu fi fost.

Cel putin, ceva mersese bine in acea zi.

Am zambit usor si m-am uitat pe geam.

'Cat de repede s-a inserat..' mi-am spus eu in gand.

Mi-am lasat capul jos, metalul pocnindu-se de capul meu.

Mi-am ridicat capul dupa cateva secunde si mi-am frecat ceea ce avea sa fie un nou cucui in urmatoarea zi.

-Ce mai perna, m-am plans eu.

Chiar ca, cand m-am intors, nimic. Insa camera era goala. Nu era prea inteligent sa ma intreb ce s-a intamplat cu o amarata de perna, de vreme ce putea cadea pe geam, sub pat, oriunde. Insa ceva inauntrul meu imi spunea ca nu era de bine. Ca nu era o cauza obisnuita.

-O perna, serios? am murmurat eu.

-Sadako, ma dezamagesti.

Figura aparu in fata usii.

-Esti cam indrazneata, Yurei, a mormait ea printre pletele negre ce ii acopereau fata, lucru bun deoarece nu era o priveliste incantatoare.

-Numele meu nu este Yurei, ci Yuichirou.

Acum, sa-i spui numele unei fantome poate parea pentru unii neintelept sau stupid, insa nu avea ce sa-mi faca. Sa ma bantuie pe vecie? Nu parea ca are altceva de gand oricum.

Ea se aproprie pe nesimtite. Mi-am intors capul spre ea, o figura muta.

Am luat cana de ceai de pe noptiera si am dus-o la gura, picaturi de ceai trecand prin buzele mele.

-Nu imi este frica de tine. Orice incerci, este futil si stupid.

Un marait usor a venit de sub parul ei brunet.

-Sunt mult prea desteapta sa cred ca fiinte ca voi ne pot face vreun rau.

Cu asta, ii pusesem capac. Un zambet triumfator s-a aratat pe fata mea.

A disparut.

Intr-o fractiune de secunda, ceva rece m-a apucat de gat si m-a izbit de geam.

Cana imi scapa din maini.

Stransoarea era umeda si zgrunturoasa, dar puternica. Mi-am deschis ochii, un fior trecandu-mi prin corp.

Un sentiment de groaza m-a apucat cand i-am vazut ceea ce s-ar numi 'fata' insa nu parea a fi.

Cum ajunsese asa repede, nu stiu. Cum m-a izbit de geam asa repede, nu stiu.

Picioarele imi tremurau. Simteam cum apa imi curgea in jos pe gat, udandu-mi camasa alba, de spital.

Am tusit, plamanii mei disperati dupa aer.

-Acum ti-e frica?

Mi-am incolacit degetele in jurul mainii sale, incercand sa-i slabesc stransoarea. Inutil.

Cana abia atunci a lovit podeaua, spargandu-se in bucati, rasunand in camera in timp ce lichidul verzui s-a imprastiat in jurul ramasitelor de portelan.

-Esti blestemata, a murmurat ea slabind stransoarea, apoi dandu-mi drumul complet, disparand.

'Esti blestemata.' ecoul acestor cuvinte mi-a pocnit capul din toate partile.

Lacrimi au inceput sa-mi curga pe obraji, buzele mele tremurau printe gafaieli. Camasa uda s-a lipid de pielea mea, iar eu mi-am strans genunchii in fata, tinandu-i in brate si lasand lacrimile sa-mi ude si restul camasii in timp ce luminile orasului se loveau de spatele meu si se imprastiau pe pielea mea, lasand o umbra imensa pe peretele alb al camerei neluminate. Fulgii de nea cadeau lin, lovindu-se de geam si topindu-se datorita caldurii spatelui meu, plangandu-si drumul pe sticla geamului, in jos.

Asa am stat toata noaptea, fara sa stiu de ce, pleoapele mele nu vroiau sa se inchida, de frica, de frig, de durere, sau de toate trei?

-----

Iarna asta se poarta hentai-urile in materie de povesti. ~

Hai sa fie si Yui in pas cu moda, nu? 8D

Pai da.

Dupa atata timp, un nou capitol din editia de iarna. Ceva mai amuzant, ceva mai romantic, ceva mai serios, ceva mai inspaimantator si ceva mai trist. Sper ca va placut si nu va dezamagit in vreun fel.

呪われた。

Yuichirou~