~ Melodie sugestivăăă
O scurtă introducere: Dedic acest capitol [şi probabil şi următorul] sufletelor care şi-au găsit sfârşitul în catasrofa ce a lovit Japonia de curând. Sper că, de oriunde sunteţi, să ştiţi că şi nouă, românilor, ne este frică dar sperăm ca totul să se termine iar voi să vă găsiţi pacea! Amin.
[Luaţi în seamă faptul că este un capitol mai mult de umplutură, având în vedere că eu, tocmai eu, nu pot trece cu vederea de cele întâmplate în Ţara Soarelui-Răsare.]
Câteva zile după ce am revenit la şcoală...
Mă plimbam pe coridor în timpul pauzei. Aţi ghicit. Renunţasem la obişnuinţa de a ajuta lumea. După o aşa zisă near-death experience, am ajuns să preţuiesc viaţa şi să mi-o păstrez pentru mine însămi.
Urma ora de biologie. Clopoţelul a sunat, şi am făcut cale întoarsă către laborator.
Linişte totală.
Preţ de câteva clipe, credeam că voi muri.
Pământul a început să se zguduie, iar elevii s-au panicat. Nu era ceva ca obişnuitele noastre cutremure. Avea o intensitate foarte mare.
- Ce nai-…
Parcă întreaga şcoală era întoarsă pe toate părţile şi scuturată.
Mi-am menţinut echilibrul cu greu. Uşile s-au deschis, iar din ele alunecau pe coridor scaune, mese, oameni. Era îngrozitor. Geamurile s-au spart, iar pereţii au început să se crape.
Podeaua s-a crăpat şi ea, pe alocuri se formaseră găuri masive, îi puteam vedea pe cei de la parter practic zdrobiţi de tavan. Mi-am redresat calmul, dar era prea târziu. Elevii se îmbulzeau să iasă din coşmar, dar scările s-au prăbuşit cu tot cu ei. Neoanele pâlpâiau, gata să cedeze. Tavanul s-a zguduit şi el, şi a început să cadă. Am căzut în genunchi, privind iadul în teroare. Oameni striviţi de tavan şi de pereţi, figuri cunoscute zburând pe geam ca frunzele. Totul era un haos.
Am scuturat din cap, crezând că visez urât.
- E sfârşitul lumii! strigau toţi disperaţi, printre urlete şi bubuituri.
O bubuitură zdravănă m-a asurzit, şi m-am uitat pe geam. Aripa stângă a şcolii, cea mai nouă, cedase complet. Câteva braţe ieşeau dintre dărâmături, dar n-am avut curaj să privesc pentru mai mult. Oare chiar era sfârşitul lumii?
- Yuichirou! o voce familiară m-a strigat.
M-am întors şi am văzut-o pe Mivril, ţintuită de perete de tot arsenalul de mobilier al clasei de desen.
- Fugi! Salvează-te! a strigat ea disperată.
Părea rănită, fruntea îi sângera, iar ochiul drept era acoperit de o fâşie roşie
- Du-te! Te rog! m-a implorat ea.
Un neon s-a spart.
- Nii-san are nevoie de tine! Du-te!
Am scuturat din cap, îngrozită.
- Nu...nu pot!!! am ţipat, ajunsă la capătul suportabilităţii.
- Yui-..
O altă bubuitură, dar de data asta era de aproape.
Mivril nu mai era. Peretele a cedat, alături de podea, iar ea căzuse cu totul. Mi-era frică să mă uit.
- Mivril! am început să plâng.
Totul în jurul meu se prăbuşea, neoanele se spărseseră cu totul, unele chiar s-au desprins şi au căzut peste câţiva elevi ghinionişti.
Am găsit puterea să mă ridic în picioare. Am simţit cum podeaua pe care stăteam începea să cedeze. O altă voce familiară.
Fuyuko ţipase, în timp Kameko, prietena ei, zăcea cu bisturiul de la biologie înfipt în gât. Muream de frică. Prietenii mei se stingeau, iar eu nu puteam face nimic. Ba mai mult. Urma să mă alătur lor.
Mi-am închis ochii şi am respirat adânc.
„Am de gând să lupt. În numele tuturor. Dacă zeii m-au ţinut în viaţă până acum, le voi onora dorinţa!”
Am luat-o la goană orbeşte. Totul se prăbuşea în spatele meu. Am fugit printre cadavrele amicilor mei, profesori, mese făcute praf… nu mă mai puteam opri să plâng pe nimeni acum.
Câteva pietre si scaune au ricoşat spre mine dar le-am evitat cu minimum de lovituri.
Am sărit pe pietre mari, eram la etajul trei, deci trebuia sa cobor repede; ştiam că şcoala nu va mai rezista mult.
Am reuşit să cobor la etajul doi însă m-am oprit brusc.
- Aici vei muri, Yurei.
„S-o crezi tu.” Mi-am spus în gând dar mi-am dat seama că mă pripisem. Podeaua, singura mea pistă rămasă, a început sa se prăbuşească. Curând am urmat eu. Vedeam cum restul tavanului venea spre mine.
Zburam prin aer ca o pană. Căzătura a părut de lungă durată, când de fapt, probabil au fost numai câteva secunde.
Speram să se întâmple ce s-ar întâmpla de obicei…aş cădea…şi exact la impact m-aş fi trezit în pat.
Dar… ştiam ca totul era real.
M-am izbit de una dintre grinzile de fier ce ţinuseră podeaua, iar spatele meu a trosnit puternic. Am strigat de durere cât am putut de tare. Mi-am dat seama repede că ceva se rupsese. Am alunecat de pe grindă şi am căzut pe pământ, printre dărâmături iar restul pereţilor s-au năpustit asupra mea, întunecând totul.
Nu pot să vă explic câtă durere putea să-mi roadă coloana în acel moment; parcă nu mai aveam aer, vroiam să mor pur şi simplu odată şi să scap de ea.
Respiram greu, iar fiecare firicel de aer era îmbâcsit cu un praf greu de respirat.
Cutremurul se terminase, dar nu şi coşmarul.
Abia îmi mai puteam ţine ochii deschişi. Oricum era inutil, nu vedeam decât gri închis. Mâna stângă era prinsă într-un mod cel puţin dureros între bolovani iar cu cealaltă încercam să mă ţin de o altă piatră. Presiune de sus, de jos, din stânga, din dreapta, orice mişcare m-ar fi putut costa viaţa. Am simţit lacrimi în ochi gândindu-mă la toţi cunoscuţii mei.
Cu câteva minute înainte, Kameko îşi împărţise brioşa cu mine. Puteam încă să-i văd zâmbetul acela larg şi prostuţ.
„- Eşti în creştere! Yuichirou, o luptătoare desăvârşită! Nici uraganul nu te doboară! Ai nevoie de energie! Hahaha…apropo, ţi-ai făcut tema la mate, aşa, din întâmplare?..”
Am zâmbit uşor, lacrimi prelingându-se libere.
- Halal luptătoare……
Halal scriitoare. Nu le am cu dramele. Deloc. Şi da, mi-am dat seama singură de asta! XD
Ce pot să spun, se vede că aptitudinile mele în ceea ce priveşte scrisul s-au împotmolit de tot. Dacă au existat vreodată.
Păăăi, acum vine explicaţia, bănuiesc că unii sunteţi confuzi: Voi reveni la firul de la ultimul capitol şi voi relua povestea în cursul ei normal. Am simţit nevoia să-l scriu pe acesta mai întâi, cât timp mai am cui i-l dedica, dacă mă înţelegeţi…
Mulţumesc că aţi citit! ^^
安らかに眠る！
Yuichirou~
YOU ARE READING
♨ Sarcina - "Croiește-ți propriul drum" :RO
RomanceFacem cunoștință cu Yuichirou, o tânără japoneză studentă la Mukogawa căreia îi lipsește individualismul. O vom urmări în încercarea ei de a se găsi pe sine în timp ce nenorocirile se țin scai și se înlănțuiesc într-un tot devastator. Cine sunt cei...
