Dimineaţa a venit repede, nu destul de repede.
Tot restul perioadei mele în spital am dormit cu frica în sân, asigurându-mi runda de îmbrăţişări cu Kaavaler în fiecare seară.
N-a mai venit, însă tremuram toată, inconştient.
El ar fi stat lângă mine, şi m-ar fi privit cu ochii aia violeţi plini de înduioşare în fiecare seară, întrebându-mă cei în neregulă cu mine, iar eu aş fi dat din cap pur şi simplu şi l-aş fi strâns în braţe. "Să nu mă laşi......"
Într-un fel sau altul, mă încânta situaţia. Acum, eram în curtea şcolii, savurându-mi sucul de portocale. Mai aveam răni minore, însă încăpăţânarea mea, combinată cu aprobarea medicului şi frica de a mai petrece o noapte acolo, m-au făcut învingătoare. Desigur, am mai pierdut câteva lecţii, însă ca eleva responsabilă ce sunt, îmi voi reveni repede.
Nici nu le-am observat pe cele două personaje ce aveau să-mi îngreuneze ziua, din păcate.
- YUICHIROU-CHAAANNNN!!!
Mai-mai că mi-am scăpat cutia de suc. "Ce nai-..."
Două braţe puternice, dar feminine, m-au strâns de talie, gata să mă sufoce. Cine ar fi zis că 3 ani de rugby pot să dezvolte muşchii aşa mult?
Cealaltă fată, mai sfioasă, îşi aranjă ochelarii într-un gest timid.
- Kameko-chan...nu suntem aici să o omorâm...fii mai...blândă....
- Ahh, scuze scuze.
- Nu eşti la rugby, Yamaro-san, a venit replica mea.
Da, aveam un fix să le spun pe numele de familie tuturor; mai formală, aşa am fost eu mereu.
- Nee, Yui-chan, nu-mi mai zii aşa, parcă ai fi profu de japoneză. 'Yamaro-san te rog ieşi la tablă bla bla~~', s-a strâmbat ea, imitându-l pe bâtrănel.
- Yuichirou-san, eşti mai bine?...
- Oarecum.
Kameko m-a bătut pe spate cu putere.
- Micuţa noastră pernuţă? Naaaah, poate să dea şi armaghedonul peste ea, nu vezi cât de tare e??
"Stiu pe cineva cu care te-ai înţelege de minune....."
Yamaro Kameko şi Huruda Fuyuko, două prietene de ale mele. O băieţoaică şi o timidă, clasic, nu credeţi?
Kameko e foarte sociabilă şi sportivă, e înaltă şi zveltă iar toate cluburile de sport o vor în echipă.
Pe de altă parte, Fuyuko are o bursă de studii asigurată în Hokkaido, de care se va bucura după terminarea liceului. E foarte liniştită şi deseori luată peste picior de ceilalţi, motiv pentru care Kameko simte nevoia să o protejeze.
Mi-am terminat sucul în linişte, o linişte ciudată.
- Hei, Makura-chan, începu sportiva de unu sapteşcinci.
Ce naiba au toţi de-mi dau porecle? Yu-i-chi-rou. Aşa greu? Ba Pufu, ba Yurei, ba Makura...înţeleg că încearcă să mă portretizeze cu poreclele astea -sau să-şi bată joc, ceea ce sună mai plauzibil în urechile mele- dar exagerează.
Abia mi-am întors capul către ea, clipind în răspuns.
- Ţi-aaaiiii.......
Pauză.
- .....Găsit prieten?!?!?! ochii ei s-au mărit de cel puţin trei ori, zâmbindu-mi în acel fel care-ţi dă de bănuit că are ceva de pus la cale.
ŞİMDİ OKUDUĞUN
♨ Sarcina - "Croiește-ți propriul drum" :RO
RomantizmFacem cunoștință cu Yuichirou, o tânără japoneză studentă la Mukogawa căreia îi lipsește individualismul. O vom urmări în încercarea ei de a se găsi pe sine în timp ce nenorocirile se țin scai și se înlănțuiesc într-un tot devastator. Cine sunt cei...
