Viața langa un monstru

Ma omori...

Mi-am prins parul într-un coc,  după care am aranjat patul, punându-ma pe marginea sa, și așteptând sa însă Dominik din baie.

Acesta ieșise în cam 13 minute, avea in jurul sau doar un prosop alb, iar în cap ai altul cu care-și ștergea parul, toate acestea miau dat o priveliște încântătoare spre pieptul si abdomenul sau, miam muscat incet buza de jos, dar apoi, am băgat capul rapid în pământ irosind. Băiatu acesta e întruchiparea păcatului, inima a început sa îmi bata cu putere, cum ma poate face sa ma simt asa doar stand în fata mea??

Sa indreptat spre dulap, priveam cu coada ochiului, Dominik șia dat jos prosopul ce îl acoperea, stand în fata dulapului gol, cautandu-si haine, eu am roșit mai tare,  renunțând la a ma mai uita, am întors privirea spre partea opusa, auzind de la Dominik un mic chicot.

- De ce te ferești asa, nu e ca și cum nu mai mai fi văzut...a zis el zâmbind.

- P...pen..tru.... Nu știam ce sa zic, și am început sa ma bâlbâi.

"Pe bune, de când ai devenit asa de pudica în fata lui?"

Constinta mea ma mustra, nu știu dece eram asa de rușinața, dat mai mult mult ca sigur e din cauza visului de aseară.... Cu toți știm ca pentru copii, trebuie sa treci de prima oara, iar eu... Sunt cam speriata de ea.

Dominik sa inbracata și sa așezat pe pat lângă mine. Mia ridicat bărbia cu degetele, și a depus un sărut mic și tandru pe buzele mele. Lam privit în ochi sai adânci și de un albastru de nedescris, inima îmi bătea tare,  și asta doar din cauza sa. Una din mâinile sale mia înconjurat talia, tragandu-ma la el în brate, iar cealaltă era acum pe abdomenul meu și urca incet în sus la sani mei. Nu miam dat seama pana acum cât de mult miau lipsit atingerile lui.

Una din mâinile sale îmi masa sânul drept, în timp ce cealaltă era pe coapsa mea urcând incet pe piciorul meu sub fusta neagra,dar nu a continuat mai sus, ma mângâia, am început sa gem de placere. Senzație ce mi le dădea erau supranaturale,  fiecare fărâmă fin mine a început sa îl dorească. Cum stăteam în bratele sale, simteam cum bărbăția sa se întărește din ce în ce mai mult, dându-mi un mic disconfort, am incercat sa ma așez mai bine, dar nu am făcut decât mai rău.  Dominik a mârâit de placere.

- Ma omori cu fiecare clipa în care ești lângă mine, dar nu ești a mea.

Îmi pare atât de rău, dar încă nu pot sa ii dau cea ce își dorește, asa ca miam așezat mainile pe ale sale facandul sa se oprească.

- Dominik, iam gemut eu numele.

Dar acesta nu îmi răspunse, continuând sa ma înnebunească.

- Îmi pare rău Dominik,  dar nu pot...am zis eu printre gemete.

- Nu nimic, spuse el.

Iam simțit răsuflarea calda pe gat, cea ce ma ducea incet mai adânc în bratele sale, dar mam ridicat rapid,  asezandu-ma înapoi lângă el.

- Îmi pare rău, încă nu ma simt pregătită pentru asa ceva.

Deși pe chipul sau nu se putea citi nimic, am simtit cum îl dorească ca nu ma poate avea. Deși când am făcut dus inpreuna am fost atât de aproape sa ma dăruiesc lui, acum... sunt mii de lucruri care simt ca ne-au despărțit intre timp, și...voi avea nevoie de explicați.

- Nu iti fa griji, spuse el zâmbind, după care a ieșit din camera.

" Cred ca sa supărat pe mine, ma simt atat de prost,  il iubesc atat de mult, și în atat de puțin timp, dar pur și simplu nu o pot face.
I-aș da totul, orice, chiar și asta, și chiar vreau, doar ca frica e mare, mie frica deoarece știu ca nu am cum sa fiu prima din viata lui, mie ca voi strica ceva cu experienta mea inexistenta.
Deși astea sunt unele dintre frici, mai am o grija, cea cu ce se va întâmpla cu mine, adică nu știu ce relație avem, adică știu ca ma iubește, dar ce se va întâmpla în viitor, el e...  nu e om, iar eu da. Nu știu lumea în care trăiește, nu știu ce creaturi conduce, nu am vazut nimic din aceasta lume, inufăra de casa lui și a lui Marian. De ce ma tine încuiată aici?? Oare dacă îl rog, ma va lăsa să ies în gradina?? "