Viața langa un monstru

Ma omori...

Imensa casa a lui Dominik îmi părea atat de primitoare acum. Dominik ma lasat în camera sa, și a zis ca are de lucrat la niște chestii ce sau întâmplat în lipsa sa. Îmi pare rău că din cauza mea au apărut probleme.

Acesta înainte sa părăsească camera, ma sărutat lung pe buze, care chiar dacă a fost pentru o zi miau lipsit.

Fiind foarte târziu, am făcut în dus și mam băgat în pat, inbracata într-o camasa de noapte alba, și destul de stramtuta, eram extenuata, dar un imens zambet mia apărut pe fata, când mam gândit la faptul ca Dominik a crezut ca asi putea fi însărcinată... Și cu el, cu Marian, dar mai mult mam bucurat când am aflat ca el ar fi luptat pentru mine chiar dacă ași fi fost însărcinată cu Marian, înseamnă că mă iubește cu adevărat.

Am adormit puțin mai greu, dar am avut un vis uimitor, eram eu cu Dominik,  și încă doi copii,  o fetita puțin mai mica decât băiețelul. Fetita părea sa aibă în jur de un an și ceva, iar băiatul în jur de trei ani. Fata era satana ca mine, dar cu ochi albaștri precum a lui Dominik,  iar băiatul avea ochi căprui, iar parul brunet. Erau atât de frumoși, eram pe marginea unui lac, Dominik se juca cu ei în apa, iar eu stateam pe pătură pregătind niște sandwichiuri pentru un fel de picnic,  ce vis frumos...

Când mam trezit eram în pat, Dominik ma strângea în brate atat de tare, și nu avea pe el decât o pereche de pantaloni de pijama mai largi. Ii simteam pieptul pe spatele sau cum urca și cobora incet, era atat de cald, ma simteam iubita și protejata în bratele lui.

M-am ridicat incet din pat încercând sa nu îl trezesc pe Dominik,  și mam îndreptat usor spre baie, am făcut un dus rapid, dar fierbinte, și mam înfășurat într-un prosop alb pufos.

Când mam întors în camera, Dominik stătea pe marginea patului.

- De ce ai plecat, a întrebat el trist, privindu-ma în ochi.

- Am mers sa fac un dus, dece e trist?

- Dar vreau sa te vad când ma trezesc.

"Iuiii,  ce dulce poate sa fie..."

- Poate data viitoare, am zis eu zambindu-i.

Mam îndreptat spre dulap, pentru a cauta ceva de îmbrăcat, dintr-o data am simtit o mana pe la talia mea, e  Dominik ma strânse tare în bratele sale.

- Ști.... E periculos sa umbli asa de fata cu mine.

Vocea sa era calma,  senzuala,  făcându-mi inima sa bata foarte repede, m-am intors cu fata spre el, suportam cu greu dorinței mele de al saruta, dar el ca și cum miar fi citit gândurile, sa aplecat spre mine într-un sărut flamand, dur dar senzual. Buzele sale îmi dau în sentiment de plutire, nu pot sa cred ca îl iubesc atat de mult pe cel ce ma despărțit de familia mea.

Un sentiment de dor fata de cei care mau crescut a inflorit incet în sufletul meu, dar nu ași fi lăsat sa se vadă, nu am vrut ca asta sa îmi strice momentul.

După vreo 10 secunde de săruturi, fierbinți intre noi, am făcut o mica pauza stand încă în bratele sale. Dominik ma privea adânc în ochi, dar nu spuse nimic.

- Am ceva pe făta??am spart eu tăcerea.

- Nu, doar ca ești foarte frumoasa,  și ma gândesc oare cum am trăit pana acum fără tine.

- Nu știu, tu ar trebui sa îmi spui.

- Foarte greu...

Ma mai sărutat o data, dupa care sa dus în baie, eu m-am îmbrăcat lejer, într-o fusta pana deasupra de genunchi, de culoare neagra și un tricou decoltat rosu, iar în picioare o pereche de cizmulițe stil tricotate subțiri.