Am deschis usor ochii, eram intr-o camera intunecata în care doar lumina lunii intra printre nite usi inalte de sticla ce duceau spre un balcon, camera era foarte frumoasa si deloc incarcata, avand in vedere marimea imensa a acesteia, era un sifonier inalt intr-un colt al camerei, o noptiera langa pat cu o lampa pe aceasta, o canapea si doua fotolii ce iunconjurau o masuta de sticla, acestea fiind de o culoare rosiatica inchisa precum si cearsafurile ce ma incalzeau. Asternuturile rosiatice, aratau perfect pe lemnul negru al patului, pe jos era un singur covor prin centrul camerei de culoare neagra, eu eram inbracata cu o camasa de noapte alba ce nu parea a se asorta cu restul camerei. In fata patului la 5 metri departare era o usa inalta din lemn negru, prin care tocmai intrease baiatul ce ma salvase.
-Ma bucur ca te-ai trezit, spuse asta privindu-ma rece in ochi.
Nu știam ce sa zic, privirea sa era atat de patrunzatoare... ma sperie puțin .
-Ai de gand sa taci..., ai putea macar sa imi multumesti ca te-am salvat!
-M.. Mulțumesc! Am reusit sa spun eu printre buze.
-Mai bine, spuse acesta privindu-ma.
Imi dadusem seama ca eu inca eram in pat, m-am ridicat rapid, ametind usor, o mica ceata îmi deranjase ochii , dupa care disparuse, o mica incruntare, grea de sesizat, dar totusi am reusit sa o vad, aparuse pe chipul sau, dar disparand rapid cand observase ca imi revenisem.
-Unde m-ai adus? Am intrebat curioasa.
Pe fata acestuia aparuse un mic zambet.
-Esti la mine acasa, spuse acesta mandru, apropiindu-se de mine.
Rosisem, era prima oara cand eram in casa unui bărbat, sau na, am mai fost, dar doar a unui prieten, si cu siguranta in fata aceluia nu am stat in camasa de noapte. Acesta ma masura de sus in jos cu o privire perversa, cand privisem in jos spre camasa de noapte, imi dadusem seama. Razele luni inconjurau usor camasa de noapte alba si subtire facand-o acum treansparenta, ma inrosisem si încercasem sa iau cearseaful cu care eram invelita in urma cu cateva secunde, pentru a ma acoperi, dar băiatul misterios ajungând in fata mea ma oprise.
-Nu ar trebui sa te acoperi, spuse acesta "vai vocea sa ma mangaia usor este atat de mieroasa si suava, adineauri era mai inghetata, dar acum, ar putea sa ma si omoare, atata timp cat vocea lui era cea care o aud ultima dată " . Ar trebui sa fi mandra de corpul tau avand in vedere ca esti asa de frumoasa.
Mana sa era usor asezata pe a mea, simteam cum fiorii imi strabat acea mica portiune pe care o atingea.
-Cine esti?
- Dominik Adrian, spuse acesta reluindu-si , privirea si vocea inghetata, de azi incolo, voi fi stapanul tau, spuse acesta parca lovindu-ma cu o palma peste fata.
-Poftim?!!! „ a spus cumva stapan, nu prea cred asta, eu am fost crescuta ca o persoana independenta, si pana la urma cine se crede?... stiu ca ma salvat si ca ii sunt datoare, dar nu voi fi sluga nimanui." nu prea cred asta!
-Ce tupeu pe tine, spuse acesta privindu-ma cu o farama de uimire pe fata, acest tupeu va disparea din vocea ta, iar de acum incolo, te vei adresa cu stapane!
-Si daca nu voi face asta? am intrebat eu uimita de cat de superior mi se adreseaza.
-Vei avea de suferit! Spuse acesta.
-Cine te crezi sa spui asta?
-Stapanul tau, si vreau ca toata aceasta obraznicie sa dispara, nu m-am facut inteles?
-Nu!
-Nu ce???
-Nu iti voi fi supusa! Am zis eu hotarata.
YOU ARE READING
Viața langa un monstru
VampireNu totul e asa cum ne dorim si nu totul e roz. Tanya a descoperit acest lucru prea devreme pentru varsta ei firavă. Fata e pusă fata in fata cu durerea, fericirea, maturitatea si cu toate astea venea si dragostea. Cine e cel care reușește să îi fure...
