Viața langa un monstru

Cap 4:Dușul

(+16)

Atat de intuneric, dar nu era acel intuneric precum atunci cand dormi, acet intuneric era diferit, te atragea in el, ademenindu-te cat mai aproape de el, simteam cum sufletul meu se reaxeaza fiind gata sa il accepte, sa il inbratiseze, iar mai apoi sa simta linistea si fericiea eterna, deoarece acel intuneric era moartea.

Chiar cand sa il acept, acesta se indeparta de mine, sunandumi.

- Înca nu a venit timpul, astfel, lasandu-ma in intunericul pleoapelor mele.

Lumina puternica a soarelui, ma invaluia, oferindu-mi cat mai mult disconfort, nu vroiam sa ma trezesc, dorindu-mi cat mai mult ca ultimile trei zile sa fi fost un simplu cosmar, ce avea sa dispara de indata ce deschid ochi "pleaca vis urat....„ , dintr-un anumit motiv, simteam ca acesta nu avea sa fie un simplu cosmar,din cauza pernelor atat de moi , invelite intr-un material atat de fin, pe care imi odihnem capul, si din cauza cearsafului , din acelasi material fin precum pernele, ma invaluia facanduma sa ma simt trista, cand gandul imi zbura la familia mea, care poate isi faca griji.

Într-un sfarsit m-am lasat pagubasa razelor de soare ca imi mangaiau chipul cand am dat cearseaful de pe fata, m-am ridicat din pat, incercand sa imi amintesc ce se intamplase in ziua precedenta, totul a fost in ceata, pana mi-am amintit de șarpele ce ma muscat, apoi o durere strafulgeratoare in minte mia adus chipul lui Dominik care ma ridicase de pe jos, murmurand ceva.

Durerea de cap asa cum aparuse , disparuse, lasand loc sunetului stocamacului ce imi cerea mancare, eram moarta de foame. pe masa de sticla am observat o tava ce avea pe ia o farfurie cu o friptura bine facuta, cu un pahar cu suc de portocale. Mam napustit asupra ei precum un tigru ce statea la vanatoare, „e atat de buna" imediat ce am terminat, am luat o gura din sucul de portocale.

Dupa ce am terminat, m-am asezat mai confortabil pe canapea, si am strans piceoarele la piept, nu am stat mult asa, pana cand usa se decuiase, si l-am vazut pe Dominik intrand, cu aeru sau de superioritate, ma privea inaintand spre mine.

- Ma bucur ca te simti mai bine, spuse acesta asezandu-se langa mine.

-Multimesc, am murmurat eu cu gara intre genunchi, ma salvase, asta a fost a doua oara cand ma salvat.

Acesta imi zambise, dupa care ma studiase , lasand o surta liniste sa se lase, pana cand am decis sa o rup.

-Sti ca trebuie sa faci rost de lenjerie intima , nu mia dat... , am spus eu privindul, sperand ca acesta sa isi ia si un alt aer inafara de ceal de superioritate, dar fara succes.

-Dece? intrebase asta calm.

-Pentru ca nu mi-ai dat.

-Nu vei avea nevoie de asa ceva.

- De ce???

- Nu sunt nevoit sa iti raspund, spuse acesta zambind usor, dar si pervers.

O alta pauza scurta sa lasat intre noi, pana cand de data aceasta decisese sa o rupa el.

-Sti ca vei suporta consecintele, a zis acesta privind o parte a tavanului in care era pictat un ingeras.

- Poftim????, am spus eu revoltandu-ma, aproape ca am murit, iar tu vrei sa ma pedepsesti?

-Calmeazate, ai grija sa nu intreci limita, si pe langa daca nu ai fi fugit nu s-ar fi intamplat nimic, spuse acesta calm.

-Daca nu mai fi rapit, nimic din toate acestea nu s-ar fi inamplat, am spus aproape tipand, eram nervoasa, cum poate fi atat de ..... Ahhhh.

-Întreci limita, spuse acesta incepand sa se înerveze.

-Ma scuzati..... Stapane, am zis eu sarcastic, si cu tupeu.