Ați ținut vreodată un secret? Ați ascuns vreodată ceva de cineva pentru un timp? Ați ascuns de ochii lumii, chiar și de propria familie, un secret timp de.... 4 ani? Să adormiți cu frica că, într-o zi toți vor afla iar totul va lua sfârșit? Să pleca...
Ha-Yun: Nu cred că mă mai duc picioarele nici până la copacul ăla care e la cinci pași distanță de noi.
Băiatul a râs ușor ca mai apoi să se pună în genunchi în fața fetei.
Chan-woo: Urcă
Ha-Yun: Nu, e prea mult. Nu vreau..
Chan-woo: Urcă te rog.
Fata se uita la el. Parcă era cu totul alt om față de cel din tren. Latura hazlie și foarte vorbăreață a sa s-a transformat în una serioasă și sinceră. S-a urcat în spatele lui având grijă să nu îl facă să se simtă cumva inconfortabil. După 20 de minute de mers tânărul s-a oprit în fața unei case medii în stil Coreean.
Chan-woo: Am ajuns, mai ești cu mine?
Ha-Yun: Mhmm...
Chan-woo nici nu apucă să zică ceva că în pragul casei apare o doamnă în vârstă care după expresia feței era gata să îl ia la bătaie. Apariția femeii l-a speriat puțin, făcându-l să dea câțiva pași în spate.
Chan-woo: D...Doamnă Min!
Doamna Min: Tu...Tu pușlama ce ești! AIGOO! O SĂ MOR DIN CAUZA TA!
Chan-woo: Doamnă Min.. vă rog.. sunteți prea tânără ca să muriți și prea în vârstă să muriți din cauza unui om frumos ca mine, nu credeți?
Doamna Min: AISH TU! Dacă nu erai psiholog aș putea spune că ești nebun în toată firea!
Ha-Yun: P..psiholog?
Chan-woo: Ha-Yun nu..
Ha-Yun: M-ai mințit?
Băiatul se uita la Ha-Yun încercând să găsească o scuză destul de plauzibilă dar nimic nu îi venea în minte. Privirea lui a picat pe femeia ce stătea pur și simplu uitându-se la ei neștiind cum să reacționeze. Să îl bată pe nătărău sau să întrebe cine e domnița de lângă el. Ochii nervoși ai tânărului îi trimiteau săgeți făcând-o să ridice din sprâncene surprinsă.
Doamna Min: AIGOO! Gura mea mare! Aish aish!
Femeia își dădea palme peste gură regretând că a acționat astfel făcându-l să își dea ochii peste cap.
Între timp Taehyung stătea la biroul șefului său cu capul plecat în timp ce acesta țipa la el de mai bine de câteva minute.
Tae: Ați terminat? Pot pleca?
Bang PD: Cum îndrăznești? Ce e cu tupeul ăsta pe tine? Te-am întrebat unde este fata mea?!
Tae: Și v-am spus că nu știu!
Bang PD: MINȚI! Știu despre relația voastră, am și amenințat-o că îți distrug viața și ea tot a ales să se ascundă în brațele tale! Sunt sigur că e la tine!
Tae: NU știu unde este!
Ochii băiatului erau roșii și înlăcrimați. Voia să plângă de stres, frustrare, îngrijorare și furie dar se abținea în fața lui pentru că știa că va ceda. De când a aflat că Ha-Yun nu este de găsit a început să îi bombardeze telefonul cu mesaje și apeluri dar în zadar. De fiecare dată când o suna se ruga să îi audă vocea dar tot ce auzea era vocea enervantă a robotului. A reușit să scape de tatăl ei și a mers să o caute peste tot. În toate locurile lor preferate, în locurile ei preferate, cafenele, restaurante micuțe la care obișnuiau să-și petreacă timpul dar nici urmă de ea.
Tae: Unde ești Ha-Yun? E doar vina mea, nu trebuia să te las să pleci atunci.
S-a așezat pe o bancă în parcul gol strângându-și bine geaca la piept din cauza frigului. Fața îi era roșie din cauza lacrimilor fierbinți care parcă înghețau imediat ce îi părăseau ochii. Liniștea a fost întreruptă de un bâzâit continu. Și-a scos telefonul din buzunar fiind gata să îi închidă în nas persoanei doar pentru a realiza că nimeni nu îl suna ci îi trimitea mesaje. 5 message from Yunnie🧸
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Lacrimile și-au făcut iar prezența în ochii tânărului. A încercat să o sune iar, să îi dea mesaje în continuare în speranța că îi va răspunde și îi da măcar un indiciu despre starea ei, despre unde se află. Era disperat, tot ce voia acum era să o aibă în brațele sale, în siguranță dar o întrebare îl măcina de mult timp. Este oare în siguranța cu el? Era mai în siguranță în brațele lui?
