După acea seară, Bang Si-Hyuk a interzis oricărei persoane din casă să îi vorbească fetei sale. Nimeni nu are voie să o privească, nici măcar din milă. Fata doar stătea și se holba la tavan, parcă așteptând ca o gaură magică să își facă apariția pentru a evada din acest loc pe care nu l-ar mai putea numi casă. Gândul ei nu era la Taehyung, dacă s-ar gândi la el ar plânge iar și mama ei ar veni țipând la ea pentru că a trezit-o din somnul de frumusețe sau a deranjat-o plânsetele sale. Ha-Yun se gândea ce a făcut atât de rău încât să fie tratată astfel, nu a cerut iubire, a cerut doar să fie lăsată în pace, se întreba cu ce a greșit de proprii săi părinți o tratează ca pe un nimic, de ce se simțea atât de neajutorată? Era destul de mare să își ia propriile decizii, să învețe din propriile ele greșeli și să se bucure de propriile ei reușite. Regreta, regreta acum că ea a permis să se întâmple toate astea, regreta că le-a dat părinților săi frâu liber să facă absolut ce vor din ea, dar un singur lucru nu regreta, nu regreta că l-a întâlnit pe el, nu regreta că l-a iubit, și nu regretă că încă o face cu fiecare bucățică a inimii sale, poate regreta că l-a tras oarecum în jos, că acum, poate trece prin momente grele iar ea nu e acolo pentru el, dar nu avea ce să facă, oricât ar dori să fugă cât o țin picioarele, nu putea să o facă.... de frică. Nu se temea pentru ea, pentru ea faptul e ca și consumat, ar putea să o omoare deja că nu s-ar plânge într-un fel, orice numai să nu pățească el ceva. În toți acești ani, Ha-Yun a învățat ce înseamnă dragostea, afectiunea, totul. Câteva cuvinte mărunte cu un înțeles măreț, cuvinte pe care nu le avea in vocabular până când Taehyung a tras-o cu picioarele pe pământ. Mâine dimineață 'tatăl' său i-a chemat la masă pe 'viitorii ei socrii' împreună cu 'viitorul ei soț', ce putea fi mai rău de atât? Să o accepte. Mama ei și ea au plecat împreună la mall pentru cumpărături deoarece trebuia să cumpere o rochie prezentabilă pentru mâine și să o ducă prin diferitele magazine și saloane pentru a încerca să scape de cearcănele de sub ochii ei, de vârfurile arse ale părului său lung și altele, doar nu aveau să prezinte gunoiul ăsta viitorilor săi socri. Cât timp doamna Bang căuta rochia perfectă pentru mâine seară, Ha-Yun mergea după ea ca un om mort, fără vlagă. Prost s-a nimerit faptul că Bts au decis să îl scoată pe Taehyung din pijamale și să îl scoată în oraș pentru a scăpa de tot stresul și de toate gândurile negre care nu îl lăsau să doarmă decât dacă Yoongi stătea cu el și îl obliga să doarmă stând lângă el până în clipa în care băiatul era adânc cufundat în lumea viselor. Băieții erau extrem de îngrijorați pentru el, dar și pentru Ha-Yun. Ei știau de relația lor de când au debutat și chiar și dinainte de asta. La început nu prea au fost de acord dar totuși văzându-l pe băiat cu zâmbetul mereu pe buze aceștia au acceptat, dar totuși avertizările legate de relația lor au continuat, ei știau că Ha-Yun este fata perfectă pentru colegul lor de trupă, este o fată dulce, calmă, loială, toate calitățile la un loc. Taehyung în tot acești patru ani era înnebunit până peste cap, adora până și cel mai mic defect al fetei, totul. În timp ce mergeau, privirea lui Taehyung s-a desprins de pe podea când a auzit o voce destul de cunoscută.
Yun-Seo: Ce spui de asta?
Ha-Yun: E minunată, să o luăm și să plecăm.
Inima lui a început să bată extrem de tare la auzul vocii fetei. Ochii lui au analizat ușor persoana de la un metru sau doi distanță. Simțea o durere în piept imensă când vedea privirea ei.. goală. Fata se uita în jos, nedând importanță la spusele femeii de lângă ea. Figura ei era mică și slabă, se uita la ea cu ochi mari nevenindu-i să creadă că fata pe care o știa și o iubea arăta așa, fără pic de viață. Voia să se ducă la ea, să o cuprindă într-o îmbrățișare uriașă, să țipe la ea pentru că l-a făcut să se îngrijoreze atât de tare, să înceapă un întreg interogatoriu ce s-a întâmplat? Ai mâncat?Ai dormit bine? Nu ți-a fost dor de mine? Unde ai fost până acum? Ce ai făcut? Unde îți e telefonul femeie? De ce mă ignori? Am făcut ceva greșit? Vrei să... nu, la asta nu mă gândesc,e.. i.. imposibil.
ČTEŠ
Inimi fragile
FanfikceAți ținut vreodată un secret? Ați ascuns vreodată ceva de cineva pentru un timp? Ați ascuns de ochii lumii, chiar și de propria familie, un secret timp de.... 4 ani? Să adormiți cu frica că, într-o zi toți vor afla iar totul va lua sfârșit? Să pleca...
