Inimi fragile

~9~

Era o dimineață destul de senină. Ha-Yun stătea pe podeaua rece uitându-se pe geamul micuț gândindu-se la nimic. Pur și simplu admira oamenii care erau îmbrăcați tradițional munceau prin grădini sau se plimbau cu trăsuri vechi trase de un singur cal sau mai mulți. Priveliștea din fața ei o făcea să pufnească în amuzament.

Ha-Yun: Ce e ăsta, un musical, un film?

Chan-woo: E un mod de viață, ca o detașare de la tehnologie și alte probleme.

Ha-Yun a tresărit când a auzit vocea băiatului din spatele ei, făcând-o să îi arunce o privire urâtă ca mai apoi să își întoarcă atenția iar asupra copiilor care jucau fotbal cu o minge făcută din lemne uscate legate cu cârpe murdare.

Chan-woo: Uite, înțeleg că ești supărată pe mine că nu ți-am spus adevărul despre meseria mea și altele, ai tot dreptul să te superi, dar am încercat să te ajut. Dacă ți-aș fi spus probabil ai crede că te fac nebună sau ce îți trece prin cap, te cunosc prea bine.

Ha-Yun: Mă cunoști? Tu pe mine?

Chan-woo: Ămm..

Ha-Yun: Uhhh..mai e ceva ce nu știu?

Chan-woo: Nu..

Ha-Yun: Chan-woo!

Chan-woo: Oh, cineva a aflat că am un nume?

Ha-Yun: Nu schimba subiectul, Lee Chan-woo!

Chan-woo: Și ne-am întors de unde am plecat, aish.

Ha-Yun: Ce ai de ascuns mai mult de atât? Adică, uită-te la mine, sunt îmbrăcată tradițional, într-un oraș care zici că este rupt dintr-un film de pe vremea străbunicului bunicului străbunicului meu plin cu oameni care au probleme mintale din cauză că tu, Lee Chan-woo, actorul e de fapt un psiholog care practic și-a creat propriul sat și este tratat de parcă este rege. Ce se întâmplă? E prea mult pentru mine, toată prostia asta, toată nebuneala asta. Nu mai înțeleg nimic.

Chan-woo: Nu trebuie să înțelegi nimic, Ha-Yun. Trebuie doar să înțelegi că ești în siguranță și familia ta maniacă nu știe unde ești. În loc să îmi mulțumești că ești în siguranță stai și te plângi. Nu ești singura care are probleme, nu totul se învârte în jurul tău, nu mai dramatiza. Poate pentru tine toți oamenii aceștia sunt niște bolnavi mintal dar pentru mine ei sunt familia mea, casa mea, înțelegi? Știi ce e aia familie?

Ha-Yun: Nu... nu știu ce e aia.

Chan-woo: Ha-...

Înainte ca acesta să spună ceva fata își prinde rochia lungă în mâini și o șterge de acolo. Un oftat i-a părăsit buzele în timp ce privirea lui a căzut pe oamenii care s-au oprit din tot ce făceau pentru a se uita la cei doi.

Chan-woo: Am exagerat?

Toi oamenii prezenți au ridicat din umeri uitându-se confuzi.

Chan-woo: Am fost prea dur?

Aceștia au dat afirmativ din cap, câțiva încă fiind blocați cu umerii la urechi.

Chan-woo: Am...ămm..am țipat?

Toți au dat din cap unison făcându-l să își treacă mâna prin păr frustrat.

Între timp Ha-Yun a ajuns la un lac înconjurat de copaci. S-a trântit pe frunzele umede și și-a privit reflexia în apa curată.

Ha-Yun: Aish... ce nesimțit. Chiar trebuia să îmi aducă aminte de familia minunată pe care NU o am? Dacă stau să mă gândesc...nici din partea mea nu a fost frumos. Nu ar fi trebuit să mă leg de acei oameni...aishhh...

X: Ce poveste tristă, m-ai emoționat.

Ha-Yun: D..Do-Yun... cum..

Do-Yun: Cu brățara de la mâna ta, ce credeai că tata ți-a dăruit-o de ziua ta pentru că ești fiica lui dragă? Pentru un moment uitase de ea, bine că am fost acolo să îi amintesc. Deși poate trebuia să îl mai tortureze puțin pe tipul ăla, cum îl chema.. Te...Taehyun? Cui îi pasă. Hai, ridică-te, plecăm.

Ha-Yun: Nu plec nicăieri cu tine.

Do-Yun: Am știut că nu o să fie ușor. Cam greu merge cu frumosul la tine surioară.

Ha-Yun: Nu îmi spune așa, Do-Yun. Nu ai dreptul să mă numești așa.

Do-Yun: Ouch, chiar m-ai rănit profund. Hai acasă ca să pot să mă duc să plâng în pernă. 

Mâna lui i-a prins încheietura fetei, încercând să o ridice dar acesta i-a smuncit mâna făcându-l să alunece și să cadă în lacul care acum era tulburat de nămol. Cămașa băiatului făcându-se neagră cu ceva verde, pantalonii și mai rău și de papuci.

Do-Yun: HA-YUN!!!!!!!!!

Fără să mai spună ceva, fata și-a luat rochia în mâini și a șters-o de la fața locului alergând cât putea de tare spre pădure, în sat ar fi prea periculos și evident. Și-a rupt brățara de la mână trăgând cu forța de ea, probabil lăsând un semn roșu. Picioarele sale alergau cât de repede posibil drept înainte. Strigătele 'fratelui' ei se auzeau foarte fad dar știa foarte bine că acesta e pe urmele ei și dacă o prinde, după ce i-a făcut, sigur o să o pățească și mai rău decât i-a fost promis.

Începea să respire din ce în ce mai greoi în timp ce alerga, fața ei fiind plesnită parcă ca de un bici de crengile subțiri dar tot nu se oprea. Nici măcar nu se uita în spate să vadă dacă este urmărită.

X: Ha-Yun!

Vocea nu era a fratelui ei cu siguranță dar picioarele ei refuzau să se oprească la vederea micului drum asfaltat din fața ei care despica pădurea în două. Avea speranța că poate scăpa dar chiar în acel moment cineva a prins-o de umeri, punându-i la gură o batistă umedă ce avea un miros extrem de puternic care îi înțepa nasul. Știa prea bine ce substanță este, văzuse și în filme dar și studiase despre asta așa că încerca din răsputeri să nu tragă aer adânc în piept. Persoana respectivă a început să o târască până la o mașină dar ea lupta pentru a se elibera din strânsoarea dureroasă.

Chan-woo: HA-YUN! YAH! LĂSAȚI-O! CINE SUNTEȚI? YAH!

Țipetele lui Chan-woo l-au făcut să apese mai tare batista, la final picioarele lui Ha-Yun cedând fiind mai ușor de cărat spre mașină. După ce omul îmbrăcat în negru a izbit-o pe bancheta din spate, acesta s-a urcat la volan și a pornit mașina în viteză aproape călcându-l pe băiatul care alerga să o salveze 

Chan-woo:  LA NAIBA! YAH!

Imediat cum le-a pierdut urma, bărbatul îmbrăcat în negru și-a tras masca de pe față zâmbind bolnav în oglindă la chipul fetei adormite turtit de bancheta din spate.

Min-Ho: O mișcare proastă să fugi de mine, soon to be wife...

Pufni în râs la propria propoziție și apoi și-a întors privirea spre drum, zâmbetul nepărăsindu-i buzele. Telefonul său a început să sune de pe bancheta de lângă el făcându-l să râdă puternic ca mai apoi să conecteze apelul la mașină.

Min-Ho: Hmm..

X: YAh! UNDE O DUCI? AI PROMIS CĂ NU ÎI VEI FACE RĂU DACĂ ÎȚI SPUN UNDE SE AFLĂ!

Min-Ho: Și pare că i-am făcut ceva rău?

X: NU FACE PE DEȘTEPTUL CU MINE MIN-HO! Ai promis că nu o să îi faci nimic.

Min-Ho: Am mințit.

X: Ryu Min-Ho!

Min-Ho: Bye hyung!

Min-Ho: Distracția abia începe.