Inimi fragile

~2~

               Cum a început totul

Ați ținut vreodată un secret? Ați ascuns vreodată ceva de cineva pentru un timp? Ați ascuns de ochii lumii, chiar și de propria familie, un secret timp de.... 4 ani? Să adormiți cu frica că, într-o zi toți vor afla iar totul va lua sfârșit? Să plecați de acasă fără să vă vadă ai voștri pentru a scăpa de toate întrebările lor? Să vă întâlniți cu un idol pe la spatele lumii, familiei, prietenilor, și să știi că propriul tău tată, ar putea să distrugă totul, doar cu o simplă semnătură? Să distrugă două inimi care bat ca una și un vis, o întreagă carieră? Asta este ceea ce trăiește Bang Ha-Yun. Toate astea sunt ca o greutate pe umerii săi, tocmai din 2012 până în prezent, 2016. Totul a început când l-a întâlnit pe el. Un băiat înalt, cu o față de bebeluș adorabilă. Ce a făcut-o să se îndrăgostească de el? Credeți-mă că un simplu zâmbet era de ajuns pentru ai face inima să o ia la goană. "Eram încă copii, nu prea experimentasem nici unul dintre noi acel sentiment. Așa că totul a continuat până când ne-am mai întâlnit o dată, apoi de trei ori, și tot așa până când el a vorbit cu ea pentru prima dată. 'Se pare că soarta vrea să ne tot întâlnim, mă numesc Taehyung '."De la fraze scurte și timide, au ajuns să fie cei mai buni prieteni. Ea știa despre visul său de a deveni idol. Îl susținea din toate punctele de vedere. Îl încuraja atunci când simțea că oboseala își spunea cuvântul din cauza programului său încărcat. Îi ștergea lacrimile fierbinți ce își făceau apariția pe obrajii săi fini. Sentimentul acela ciudat a tot crescut iar prietenia lor a dispărut o dată cu un simplu sărut delicat, de atunci prietenia lor a fost transformată în relație. Relație, un cuvânt foarte întâlnit dar înțeles de puțini. Totul era bine până când, Taehyung a adus vestea că nu are voie să aibă relații dacă vrea să devină idol. Iar ea a ales să îl lase să își urmeze visul. Așa că i-a dat drumul. Nu îl putea ține lângă ea, nu îl putea opri din a face ceea ce îi place. O poveste frumoasă se apropia de sfârșit dar o dată ce zilele treceau amândoi tanjeau unul după celălalt din ce în ce mai mult. Atunci a fost momentul în care au decis că nu pot sta unul fără celălalt, au decis să riște. Iar așa relația lor a devenit secretă. Secretă? De ce? Pentru că tatăl ei, Bang Si-Hyuk, este co-CEO al companiei în care Taehyung urma să debuteze împreună cu alți 6 băieți. Poate vă gândiți că, dacă ea este fata lui, poate va putea închide ochii pentru a o face fericită dar nu. Tatăl ei este un om strict care vrea ca totul să fie perfect. Singurele reguli din casa lor erau 'Nu mă faceți de râs' și 'Nu aveți voie să aveți relații, mai ales tu, Ha-Yun', de ce mai ales ea? Nimeni nu știe. Fratele ei geamăn, Do-Yun are voie să aibă relații dar ea nu dintr-un motiv pe care îl știa doar tatăl ei. Cu toate astea cei doi au continuat să se întâlnească. De fiecare dată când acesta era plecat în tur ea devenea tăcută și stătea în camera ei. Familia ei neobservând, pentru că așa se poartă de obicei. În familia Bang nu au existat niciodată seri în familie, nu s-a întâmplat niciodată să mănânce împreună sau măcar să fie toți în aceeași încăpere pentru mai mult de un minut. Ha-Yun niciodată nu a primit sfaturi de la mama ei exact cum fac celelalte mame, niciodată nu au vorbit despre băieți râzând și chicotind exact cum alte mame ar face cu fetele lor. Tatăl său niciodată nu a fost aproape de ei așa cum ar trebui un tată să fie. Nu a cărat-o pe umerii lui când era mică, iar când erau zilele lor de naștere, el nici măcar nu era acolo. Asta i-a făcut pe gemenii Bang să nu se înțeleagă mai deloc. Deci, relația mamă-copil 0, relația dintre tată-copil 0,00001, pentru că mai țipa la ei uneori. Relația frate-soră sau geamăn-geamăn 0. De aceea când ea l-a întâlnit pe Taehyung, viața sa s-a schimbat. A început să se simtă iubită.
Singura prezență maternă ca să spunem așa, a fost mătușa ei, Park Tae-Ri. Era singura care a ajutat-o si a sfătuit-o pe Ha-Yun, și singura care știa de relația ei cu Taehyung în ciuda faptului că ea nu avea voie în preajma ei deoarece tatăl ei spune că ea este 'o influență proastă pentru fata mea'.
Ha-Yun nu avea mulți prieteni, fiecare persoană care se apropia de ea era speriată de tatăl ei. Când Ha-Yun era la școală, grădiniță, liceu mereu avea câte un spion de al tatălui ei pe ea, iar mereu când termina orele mereu o aștepta în fața porții o mașină neagră, gata să o ducă acasă. O singură fata a fost alături de ea, Lee Mina. A fost prima ei prietenă adevărată pe care tatăl ei a acceptat-o la rugămințile mamei sale 'Si-Hyuk las-o măcar să fie prietenă cu fata asta, oricum va fugi ca toate celelalte'  dar ea nu a fugit, ușor s-au atașat una de cealaltă. O ajuta pe Ha-Yun să se întâlnească cu Taehyung chiar dacă nu avea habar nici cum arată acesta până când într-o zi aceasta i-a văzut împreună. Inima fetei începuse să bată la vederea băiatului. Era atât de frumos, era perfect, și chiar dacă nu era un gest omenesc îl voia, și îl voia doar pentru ea, de aici a început războiul.
Determinată să îl aibe pe Taehyung, mereu crea scuze pentru a ieși afară cu ei, mereu flirta cu el atunci când Ha-Yun nu era prin apropiere până când a început să o facă fără rușine și de față cu ea. 'De ce ești cu ea, când mă ai pe mine? Sunt mult mai deșteaptă, și frumoasă...' 'MINA! Ce crezi că faci?' ' Oh, Ha-Yun, nu te-am văzut acolo, vorbeam ceva cu iubitul tău' 'Mie nu mi se pare că vorbeai cu el' ' Până la urmă nu ești așa de proastă nu? În fine dacă nu îl am eu, nu îl are nimeni, mai ales TU. Vei vedea' Blondina își luase geanta și plecase de lângă cei doi cu un aer de divă. Ha-Yun se uita la băiatul de lângă ea care acum ceva timp încerca să o dea pe prietena ei cea mai bună jos de pe el gândindu-se 'de ce trebuia să se ajungă la asta' ținea la fată iar asta o durea extrem de tare în schimb, Mina stătea pe o altă bancă din parc, undeva mai departe de cei doi cu telefonul în mână, apelând un număr cu ură în privire.

Mina: Alo? Nu întreba cine sunt, îți vei da seama. Vreau să ne întâlnim, am ceva interesant să îți spun despre surioara ta dragă. Îți trimit mesaj cu adresa.

Nu după mult timp, Do-Yun intrase pe porțile mari ale parcului căutând cu privirea o persoană... da cam asta e tot. Chiar nu avea nici o idee de ce a ales să asculte o persoană pe care nici măcar nu o cunoaște sau știe chipul.

Mina: Do-Yun! Aici!

Do-Yun: Tu?! Ce vrei exact de la mine? Mai ales când știi că nu te suport.

Mina: Ce drăguț ești în amiaza mare. Dar mai știu o persoană pe care nu o suporți.

Blonda rânji viclean și își scoase telefonul arătându-i băiatului o poză cu.... un băiat.

Do-Yun: Oh wow, nu știu dacă ai vrut să îmi arăți doar asta dar pentru cunoștințele tale nu sunt gay. Sau dacă asta e un mod de a mă ruga să îți fac lipeala cu tipul...neeh, nu îți iese, annyeong!

Mina: YAH! Ai dreptate, doar cu lipeala, doar că mă vei ajuta, sunt sigură de asta.

Cu o singură apăsare de buton, poza se schimbase cu o alta. Ochii băiatul se măriseră când își văzuse sora ținându-se de mână cu acel băiat. Mina a început să îi povestească totul băiatului. Că se întâlnesc în secret și au deja 4 ani de când sunt împreună. De câte ori Ha-Yun a mințit că se duce la ea acasă ca să învețe doar pentru a fi împreună cu băiatul ăla. Fața șocată a băiatului transformându-se ușor ușor într-un zâmbet. Un zâmbet bolnav și lipsit de umanitate. O privire de psihopat...

Mina: Deci, mă ajuți?

Do-Yun: Nu te ajut pe tine, ci pe mine.

Aceasta plecase de lângă fata, cu același zâmbet pe față, lăsând-o pe blondină confuză. Do-Yun intrase în taxi, spunându-i adresa șoferului fără să îi dea atenție. Își scoase telefonul din buzunar încă zâmbind. Dar zâmbetul lui a pierit în momentul în care a realizat că nu are dovezi.

Do-Yun: Alo? Sunt mai în jos de parc, vei veni să îmi dai telefonul ăla nenorocit până nu vin și îl iau eu.

Nu după mult timp, Mina apăruse în fața geamului întinzându-i băiatului telefonul ei în timp ce își dădea ochii peste cap la componentul de șef al lui Do-Yun.

Băiatul zâmbi satisfăcut și îi făcuse semn șoferului să pornească încă cu telefonul la ureche.

Do-Yun: Alo? Appa? Annyeonghaseyo, vreau să discutăm ceva important. Este ceva ce trebuie să știi.