Inimi fragile

~6~

 
Degeaba fugi dacă nu ai către cine alerga

Sătulă să își plângă de milă și gata să lupte pentru iubirea ei, Ha-Yun împachetase câteva haine și alte lucruri necesare, așteptând miezul nopții pentru a se putea furișa afară. Normal că se gândea și la posibilitatea de a eșua dar nu mai poate sta în acea cameră, nu mai poate sta departe de el, voia să petreacă încă o noapte împreună. O noapte în care va uita de cele întâmplate măcar pentru o secundă, știa că avea să răspundă miilor de întrebări ale cărui răspunsuri iubitul ei moare să le audă, știa că va fi prinsă și că va suporta iar toate jignirile și palmele și mai știa că merită să lupți. A jurat că va lupta pentru dragostea ei până la ultima suflare.

Fata era pierdută prin gândurile ei ,privea cerul înstelat parcă cu o invidie pe stelele ce stau deasupra ei deoarece ele par atât de libere iar ea se simte ca un animal de la circ închis într-o cușcă. 03:10, era șansa ei de a scăpa, toată lumea dormea mai mult ca sigur. Punând banii strânși de mult timp la fundul ghiozdanului, pe sub hainele mototolite la un loc, grăbindu-se să și-l pună în spate. Traversa coridorul lung cu pași alerți dar cât de silențioși posibili în timp ce se ruga pentru a nu fi prinsă. Respiră ușurată când ajunse la baza scărilor și o zbughise direct spre ușa de la intrare dar este oprită de cineva.

Ha-Yun: M...mamă Mi-Sook?

Mi-Sook: Copilă, ce vrei să faci? 

Ha-Yun: Mamă Mi-Sook, amândouă știm prea bine ce vreau să fac și am să te rog să nu mă oprești, nu mai pot sta aici nici o clipă, simt că mă sufoc.

Mătușa Mi-Sook, sau mai bine spus, mama Mi-Sook este cea care a crescut-o, cea care a învățat-o primul cuvânt, cea care știa tot prin ce a trecut de când era mică până acum.

Mi-Sook: Nu am să te opresc, dacă asta îți dorești, dar te rog să ai grijă, dacă tatăl tău..

Ha-Yun: Voi fi bine..

Mi-Sook: Puiule..

Ha-Yun: Voi încerca să fiu bine, îți promit.

Cu tragere de inimă, Mi-Sook a dat afirmativ din cap deși nu credea că totul se va termina bine. Cu ajutorul femeii, Ha-Yun a reușit să treacă de paznicii de afară, luându-și rămas bun. Fata își trase gluga mai bine pe cap din cauza frigului de afară, masca neagră îi acoperea fața, lăsându-i doar ochii negri și pătrunzători la iveală. Ajunsă la ușa lui, fata a bătut de câteva ori apoi s-a dat câțiva pași în spate. În scurt timp aceasta este deschisă de un Taehyung cu părul deranjat și ochii roșii, fiind extrem de confuz de cine a bătut la ușa lui, la ora asta. Se uita la figura din fața lui din cap până în picioare, gândul că era un sasaeng i-a trecut prin minte, judecând după hainele complet negre, însă când privirile lor s-au întâlnit a simțit cum i s-au înmuiat picioarele. Fără să se mai gândească a tras-o în brațele sale, închizând ușa după ei. Imediat ce au ajuns înăuntru, Taehyung i-a dat gluga și masca jos pentru a o vedea mai bine. Degetele sale lungi îi atingeau ușor obrajii roșii din cauza frigului parcă cu frică să nu se spargă sau să fie un vis. Zâmbetul băiatului și-a făcut și el apariția imediat ce a realizat că nu visează iar iubita lui este chiar în fața sa. 

Tae: Yunnie...

Ha-Yun: Tae...

Ochii fetei au început să se umezească, lacrimile formându-se, ceea ce l-a făcut pe băiatul din fața ei să se panicheze ușor.

Tae: Hey, hey...sunt aici, nu plânge..

Ha-Yun: D..de ce noi? d..de ce eu, Tae..eu nu mai pot, eu...

Tae: shhh, totul va fi bine, sunt aici pentru tine.

Fata încerca din răsputeri să vorbească dar părea prea greu să respire, simțea un nod în gât iar problemele medicale pe care le are nu o ajutau în situația în care se afla.

Tae: Iubito, hey, uită-te la mine, ai inhalatorul? Spune-mi unde este, e ok, trage aer în piept.

Băiatul îi luase ghiozdanul greu din spate deschizându-l repede. Mâinile lui căutau printre hainele împăturite neîngrijit, răscolindu-le și mai tare în căutarea obiectului. Imediat cum l-a găsit, s-a întors spre Ha-Yun plasând tubul de plastic la gura ei, fata trăgând aer cu toată forța. 

Tae: Ești bine acum, calmează-te.

S-a ridicat de lângă ea și s-a dus în bucătărie pentru a lua un pahar de apă. O privea cum înghițea apa într-o secundă, ochii ei fiind strânși închiși.

Ha-Yun: Mulțumesc.

Tae: Ce s-a întâmplat? De ce ești aici? Te-ai certat cu ai tăi?

Ha-Yun: Am fugit.

Tae: CE??

Ha-Yun: Am fugit, Taehyung, am fugit. Nu am mai suporta. Simțeam că trebuie să scap de acolo, simțeam că nu puteam să respir.

Tae: Ar trebui să te întorci..

Ha-Yun: C.. ce?

Tae: Pleacă acasă Ha-Yun...nu te vreau aici.

Ha-Yun: Nu înțeleg, reușesc să ajung la tine după atâta timp și tu... nu mă vrei aici?

Taehyung se uita la podea nereușind să facă contact vizual cu iubita lui. Trebuia să facă asta, avea mâinile legate.

Ha-Yun: B.. bine atunci. Măcar te-am revăzut. Ai grijă.

Tae: Ha..

Fata a ieșit din casă în viteză lăsându-l pe Taehyung cu inima sfâșiată. Ura când o vedea tristă și ura și mai tare când cauza tristeții sale era cauzată de el.

Tae: Îmi pare rău...

A doua zi Taehyung era la companie de dimineață împreună cu ceilalți pregătindu-se să își înceapă programul zilnic de repetiții când ușa camerei a fost izbită de perete speriindu-i pe băieți. Bang PD-nim căuta cu privirea omul pe care îl căuta, ochindu-l aproape imediat. Privirea lui s-a închis și mai tare și puteai auzi cum crâșnea din dinți. Bărbatul imediat se repede asupra băiatului, lipindu-l de peretele rece.

Bang PD: Unde este?! Spune-mi und este nenorocitule!

Tae: Nu.. nu înțeleg.

Strânsoarea bărbatului s-a lărgit, mai târziu dându-i drumul gâtului idolului gândindu-se la consecințe și la băieții care priveau îngrijorați și terifiați fiind prima oară când se întâmplă așa ceva de când lucrează în această companie.

Bang PD: Nu te juca băiete, spune-mi unde e Ha-Yun sau jur că fac ce am spus.

Tae: Nu știu despre ce vorbiți.

Bang PD: Dacă nu aflu până diseară unde este Ha-Yun jur că te nenorocesc și dacă e nevoie îi nenorocesc și pe ei.

Bărbatul arăta cu degetul spre cei din spatele lui fără să le arunce vreo privire. Vorbea dur iar fată lui Taehyung era ușor scuipată de către omul mai în vârstă făcându-l să se strâmbe.

Rm: Vă rog să vă calmați și să vorbim calm, nu e nevoie să țipăm.

Bang PD: NU ÎMI SUNE CE SĂ FAC PUȘTIULE, VORBESC CUM VREAU CÂND VREAU! Noi doi nu am terminat aici!

Bărbatul a părăsit camera, toate privirile fiind pe Taehyung care avea mâna în jurul gâtului gândindu-se la ce tocmai s-a întâmplat dar cel mai mult se gândea... Unde e Ha-Yun?

I'm back, hope you like it 💫